TehnoMil

Good news: se pare ca in sfarsit Romania isi onoreaza obligatiile catre ESA si ajunge cu platile la zi.

Micii daunatori de prin ministere au propus si emis HG-uri (notele de fundamentare sint incluse la finalul postarii) pentru plata sumelor restante din anii precedenti si primele doua transe aferente anului AD 20:23.

Situatia e complexa si e mai bine sa-i lasam pe ei sa explice, cu cuvintele lor (fragmentele mai importante):

Modul de angajare și plată al contribuției financiare naționale către ESA este stabilit prin Legea nr. 262/2011 și prin Convenția ESA. Sunt două tipuri de contribuții, fixă (denumită obligatorie) și pentru programe (denumită opțională pentru că fiecare țară își determină calitativ și cantitativ programele și misiunile spațiale la care participă). Contribuția fixă este stabilită prin lege și se calculează ca proporție din venitul național net între cele 22 de state membre, României revenindu-i aproximativ 1%. Aceasta reprezintă costurile generale de administrare, programele de cercetare fundamentală și costurile asociate Centrului Spațial European din Guyana Franceză, fiind plătită anual conform Legii nr. 262/2011. Contribuția pe programe reprezintă cota de participare la fiecare dintre programele și misiunile spațiale multianuale ale ESA, selectate de România și aprobate. Miniștrii negociază și angajează participarea pe programe multianuale cu diverse durate și distribuții de costuri. Este angajată o suma totală, distribuția pe programe fiind aprobată de miniștri conform negocierilor și sugestiilor făcute de Agenția Spațială Română, având în vedere și menținerea contribuției totale a României la nivelul procentajului de 1% din bugetul total ESA. Din derularea fiecărui program rezultă contribuțiile anuale ale României, care sunt calculate ulterior Consiliului la nivel ministerial și vor fi confirmate prin Hotărâre a Guvernului României.

C-UAS e un domeniu de mare actualitate, avand in vedere evenimentele curente dar si un subiect foarte interesant tehnic, putine alte tehnologii avand un asemenea efect-surpriza.
Surpriza nu e atat prezenta UAS/UAV-urile pe campul de lupta cat incapacitatea celor doua parti de a le neutraliza, mai ales cand e vorba de apararea unor obiective-tinta cunoscute, cum ar fi porturile ucrainiene sau bazele aeriene rusesti.

Daca e sa examinam mijloacele tehnice avute la dispozitie (adica exeptand tehnologia laser si alte Star Trek-uri), masurile C-UAS par sa graviteze catre masurie de razboi electronic “soft-kill” si tunuri AA “hard-kill” – rachetele AA, desi probabil eficace, fiind considerate prea scumpe si deci ineficiente.
Masurile de razboi electronic par sa aiba efect contra UAV-urilor controlate de la distanta, adica a dronelor ISR insa, pe de o parte, pe termen mediu-lung evolutia tehnologica le pune sub semnul intrebarii si, pe de alta parte, nu par sa aiba mare efect impotriva dronelor kamikaze care zboara pe o traiectorie pre-planificata. Mai exista nisa UAS-urilor anti-UAS dar nu exista multe informatii despre utilizarea lor deci probabil ca impactul lor e destul de redus.

Ramane deci in discutie artileria AA unde ucrainienii arunca in lupta orice pare viabil (sau nu), incepand cu Gepardul german si terminand cu… orice e chestia asta:

Damen Holding B.V. (Damen) a luat act de difuzarea extinsă în presă și interesul public cu privire la situația Șantierului Mangalia. Având în vedere lipsa de claritate a mai multor narative, compania noastră ar dori să prezinte următoarele precizări.

Damen va rămâne în România și își va continua activitatea la Galați.

Nu există îndoială că Legea 187/2023 este aplicabilă și Damen este lipsit de controlul operațional și managerial, prin încălcarea totală a acordului inițial de către statul român, de unde și dreptul Damen de a înceta contractul de asociere. Acest lucru a fost recunoscut chiar și în documente oficiale ale Ministerului Economiei din România.

Așa cum Damen a notificat toate autoritățile responsabile, încetarea contractului de asociere este deja în vigoare de la 03.08.2023.

Damen așteaptă doar cooperarea părții române pentru o implementare eficientă a procedurii de retragere, cu cât mai puține perturbări posibile pentru toate părțile interesate.

Soluția nu este să se formeze comitete și comisii. Ceea ce este, în orice caz, prea puțin și prea târziu.

Mai mult, Damen Holding nu a fost contactat de nicio autoritate și nu are discuții în prezent cu nicio comisie.

Nu-i normal sa le dai inapoi cele 2 procente? Cine ar fi trebuit sa rezolve problema asta, fostul ministru al Economiei, nea’ Florin Spataru-Avion? Unde e acum, s-a ascuns?

Arquus, grupul cu infrastructura 100% franceza rezultat din fuzionarea Renault Trucks Defense, Acmat si Panhard, care produce majoritatea vehiculelor pe roti din dotarea armatei franceze, care are 100 de ani de istorie, care participa si la licitatia ATBTU 4×4 romaneasca, are infrastructura 100% franceza.
Am mentionat ca are infrastructura 100% franceza?

Se facea ca era prin 20:16 cand Franta a plasat o comanda pentru aproximativ 4.400 de Arquus VT4 Trapper, in cadrul programului VLTP-NP (Véhicule léger tactique polyvalent – Non protégé), ultimele vehicule iesind de pe banda de fabricatie in Iulie 20-23. Termenul de “fabricatie” este folosit aici intr-un sens foarte larg, mai ales pentru o firma cu infrastructura 100% franceza, care a ales sa livreze de fapt niste Forduri Everest tunate usor si redenumite Arquus Trapper, pentru pierderea originii. E interesant de observat artificiile pe care Arquus trebuie sa le faca in prezentarea Trapper drept un vehicul produs in Franta, pentru a menaja orgoliile locale. Nici nu se pomeneste despre procentul de integrare in infrastructura 100% franceza, probabil ca nu e elegant sa discuti detalii de genul asta.

Niste vesti foarte interesante legate de apararea aeriana europeana tocmai ce au zburat pe sub nivelul radarului.

Poate unul din cele mai sensibile capitole din dotarea armatelor NATO/UE e reprezentat de apararea anti-aeriana mobila, destinata sa protejeze unitatile fortelor terestre aflate in miscare. NATO are o colectie impresionanta de sisteme anti-aeriene transportabile insa daca e vorba de insotirea unitatilor aflate in mars, situatia e albastra. In afara de niste MANPADS-uri (Stinger, Mistral, Piorun, RBS 70) montate pe diferite platforme mobile, niste Crotale vechi, ceva sisteme sovietice la fel de vechi (SA-6/8/9) si Geparzii 2x35mm asigurati de furnizorul de securitate care este, in rest cam bate vantul.

Problema a fost recunoscuta de ceva timp si s-au facut niste eforturi pentru remedierea ei, din pacate mai mereu cu frana de mana trasa. US Army si USMC au lansat ideea unui sistem NASAMS mai mobil, programe cunoscute drept SL-AMRAAM si CLAWS. Desi programele de achizitie americane au fost anulate pana la urma, lansatorul rezultat (un M1097 Humvee cu 6 sine de lansare) a fost adoptat de Kongsberg in oferta lor pentru sistemele NASAMS si a fost cumparat de catre Olanda si Finlanda. Mai recent, si Norvegia a cumparat un sistem similar, numit NASAMS High Mobility Launcher, folosind o platforma M1152A1.

Tot despre ei, finlandezii. Cum ii sade bine unui popor de vanatori, Finlanda pare ca n-a dus lipsa niciodata de producatori de arme. Nume mari ca Sako, Tikkakoski, VKT si Valmet sint cunoscute pentru productia de arme usoare pre- si post-WWII. Finlandezii au dus o politica de consolidare a productiei astfel incat, dupa fuzionari succesive, Sako a ramas singura fabrica de productie a armelor militare din Finlanda. Pe langa ei tropaie insa alti producatori mai mici, specializati mai degraba in arme de precizie, de vanatoare sau de competitie. Cine a auzit de Jalonen, Loppo, Lynx Rifles sau Uronen Precision? Chiar daca sint firme mai mici, nu e rau pentru o populatie de doar 5,5mil de locuitori. Sa trecem totusi peste comparatia inevitabila si nefericita cu Romania, ca ne da cu virgula si ne scufunda moralul.

In episodul de azi e vorba de Jalonen, si mai precis, de noua companie care a cumparat facilitatile de productie si le-a redenumit Ensio Firearms. Nici de ei nu auzisem pana acum, recunosc. Dar am aflat atunci cand au scos pe piata o arma automata foarte interesanta: KAR-21.

Principalul avantaj al KAR-21 e capacitatea de conversie a calibrului de la .223 Remington (denumirea hipstereasca pentru 5.56mm) la .308 (in limbaj normal, adica metric, 7.62x51mm). KAR-21 poate trece de la 5.56mm la 7.62 NATO schimband doar teava (duh!), inchizatorul si lacasul incarcatorului.

Evident, arma este putin mai grea decat un AR-15, fiind dimensionata pentru a suporta si 7.62 NATO insa daca s-ar vrea uniformizarea logisticii intre armele de asalt si DMR-uri, avantajele ar putea sa fie mai importante.

N-au fost luati in seama pentru contractul finlandezo-suedez, foarte posibil din cauza lipsei unei capacitati mari de productie. Plus ca probabil si la ei trebuie sa-i dai ceva de facut principalului arsenal din tara, chit ca Sako e o companie privata detinuta de Beretta, altfel s-ar lasa cu probleme sociale

Singura tara europeana non-comunista care foloseste AK se pregateste sa renunte la clasicul automat sovietic desi respectivul stat produce o versiune de AK considerata de multi ca fiind cea mai buna, dintre cele fabricate in serie mare.
Surprinzator e ca inlocuitorul este un derivat al platformei AR si, in plus, un al doilea stat european, utilizator de un fals-AK, este luat si el la remorca si urcat pe pluta AR-ului.

Pe scurt, Finlanda si Suedia au semnat o intelegere prin care producatorul finlandez Sako va furniza viitoarea generatie de arme de asalt si de precizie pentru dotarea celor doua state, inlocuind in dotarea Finlandei armele de asalt RK62 si RK95 (variante AK-47 in 7.62x39mm) precum si DMR-urile 7.62 TKIV 85 (Mosin-Nagant, 7.62x53mm) si 7.62 TKIV Dragunov iar in dotarea Suediei armele de asalt Ak 5 (versiune FN FNC in 5.56mm) si Ak 4 (versiune G3 in 7.62x51mm) precum si DMR-urile Ak 4D (evident tot o versiune a G3 in 7.62x51mm).
Achizitiile vor fi decalate, Finlanda incepand cu DMR-urile, pentru care a plasat deja comenzi, urmand ca armele de asalt sa fie inlocuite ulterior in timp ce Suedia isi va inlocui mai intai armele de asalt iar DMR-urile mai tarziu.

Iunie, luna in care Rusia sarbatoreste in mod traditional insurectia armata. Pe 27 Iunie 1905 incepea saga crucisatorului Potemkin, al carui echipaj s-a razvratit in timp ce se aflau in largul costelor ucrainiene. Episodul s-a soldat cu executia a 7 ofiteri aflati la bord si s-a terminat in portul romanesc Constanta pe 7 Iulie, echipajul predand nava in schimbul azilului.
Interesant de notat e ca unul din motivele care au dus la razvratirea echipajului a fost starea generala de nemultumire fata de infrangerea suferita de Imperiul Tarist in razboiul contra Japoniei, incheiat in acelasi an. Asta, si conditiile proaste asigurate marinarilor de la bord.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Un razboi care nu merge conform planului? Checked. Conditii proaste asigurate fortelor armate? Bifat. Daca e Iunie, e insurectie.

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Sedeam si cugetam: Cum se face ca avem doua programe diferite de achizitie a sistemelor VSHORAD?

Primul ar fi “Sistemul integrat de arme SHORAD-VSHORAD” iar al doilea ar fi “MANPAD Sistem de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte scurtă de acțiune, portabil“, si asta pentru ca rachetele MANPAD(S) nu pot fi folosite decat ca VSHORAD, asa cum indica si numele programului – “rază foarte scurtă de acțiune”. Ramane de apreciat artificiul lingvistic. +1 pentru autoritatea contractanta.