Aparent totul este bine pe piata lansatoarelor de rachete portabile: rusii au scos un nou model (Verba) iar chinezii toarna zeci de versiuni; Grom-ul polonez inregistreaza succese atat la export cat si la intern iar RBS-70 primeste in continuare comenzi (Brazilia, Finlanda).
Si totusi exista semnale ca tendinta s-ar putea schimba. Astfel RBS-70 primeste o lovitura tocmai de unde se astepta cel mai putin: tara producatoare, Suedia, il va inlocui cu IRIS-T SLS. Decizia a fost luata foarte abrupt, fara multe explicatii si fara nici un fel de dezbateri. Iar dupa tonul reprezentantilor producatorului RBS-70, SAAB, care au comentat stirea, e destul de clar ca nu e doar o tactica de negociere, guvernul suedez nefiind dispus la targuieli.
Mai mult decat o comparatie teoretica intre vecini, cele doua pistoale automate au fost folosite in confruntarile dintre armatele romana si ungara in ultima parte a celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Au reprezentat la vremea lor cele mai importanta arme individuale produse dupa proiecte locale de cele doua tari aflate in conflict.
Pe langa unele diferente clare, mai ales in ceea ce privesc aspectele tehnice, intre cele doua arme exista si asemanari, unele poate surprinzatoare.
In primul rand calibrul: Danuvia folosea o munitie de 9mm mai neobisnuita, 9x25mm Mauser, mult mai puternica decat comunul 9x19mm Parabellum, utilizat de Orita dar si mai greu de procurat. Danuvia se apropia mai mult de o carabina, din punctul de vedere al puterii munitiei cat si al dimensiunilor.
A inceput prima competitie directa intre cele mai moderne sisteme antiaeriene cu raza scurta-medie europene.
Locul actiunii: neutra Elvetie, care trebuie sa-si inlocuiasca sistemele de aparare antiaeriana cu raza scurta si apropiata, la acest moment compuse din tunuri Oerlikon GDF de 35mm (similare celor aflate in serviciul Romaniei), rachete portabile Stinger si sisteme de rachete Rapier. Actiunea se desfasoara sub numele BODLUV 2020 in doua parti, prima competitie urmarind achizitia unor sisteme cu raza medie de actiune urmand ca ulterior sa fie achizitionate si sistemele cu raza scurta.
Preferinta este de a avea o compatibilitate intre cele doua componente asa ca cine va castiga primul contract va avea sanse mai mari la cel de-al doilea.
Din punct de vedere tehnic este subliniata nevoia ca sistemele sa fie mobile si nu doar transportabile. In contextul Elvetiei ar putea fi o referire subtila atat la Rapier cat mai ales la bateriile Oerlikon, acestea avand o mobilitate limitata, neajuns identificat si de romani.
Cine n-ar vrea o pomana: performante similare cu ale PzH-2000 la o fractiune (mica) de pret.
Asa se prezinta, de data asta intr-o limba civilizata, M109L52: “Marketing the M109-L52 Upgrade is aimed at customers who can’t afford new artillery systems like the German PzH-2000 or the British AS90 howitzer but have the M109 in service, or can easily obtain them from surplus stocks.” (Sursa: www.dutchdefencepress.com)
Polonia cumpara autovehicule blindate si neblindate cu scopul inlocuirii vehiculelor 4×4 Tarpan Honker, un fel de ARO poloneze. Cam aici se termina si asemanarile cu achizitiile similare romanesti.
Deosebirile:
– vor fi cumparate 882 de bucati (cantitate redusa de la 1.600)
– achizitia se va face prin licitatie deschisa
– s-a derulat chiar si o etapa de dialog tehnic, o parte din cerinte sint publice iar participantii, 17 la numar, sint si ei cunoscuti
– exista si ofertanti interni (inclusiv Honker a supravietuit, la limita, drepturile de fabricatie fiind transferate de la o companie la alta pana cand cineva a reinceput productia)
Toate drumurile duc la Buget, care e intodeauna considerat insuficient.
Aspectul cantitativ e aproape imposibil de discutat avand in vedere ca e extern MApN, fara nici o modalitate de a-l influenta direct. Aspectul calitativ e insa o tinta legitima, de multe ori MApN-ul fiind acuzat de politici de inzestrare cel putin incoerente daca nu cumva de decizii de-a dreptul gresite. In afara discutiilor pur teoretice, cu mai multa sau mai putina legatura cu realitatea, stacheta nu poate fi stabilita decat prin comparatie cu rezultatele altora, aflati in situatii similare.
Deci, ce s-ar putea cumpara si sustine cu un buget similar celui alocat MApN?
In domeniul militar Noua Zeelanda a fost aproape intotdeauna considerata o extensie a Australiei, compatibilitatea echipamentului intre cele doua tari fiind o politica naturala.
De la un timp sint semne ca Noua Zeelanda isi diferentiaza politica de aparare fata de cea a marelui vecin, situatie care incepe sa fie reflectata si in alegerea echipamentului. La inceput a fost modernizarea fregatelor MEKO de clasa ANZAC, Noua Zeelanda alegand pentru MLU o configuratie diferita fata de cea a Australiei.
Faptul ca nu a fost doar un accident e confirmat de rezultatul programului de modernizare a armelor de infanterie urmarit de Noua Zeelanda: la acest moment atat NZDF (New Zealand Defence Force) cat si ADF (Australian Defence Force) folosesc ca pusca de asalt bullpup-ul Steyr AUG (F88 Austeyr in serviciul ADF).
Daca Australia a decis sa continue cu actuala platforma, intr-o noua varianta cunoscuta ca EF88/F90 (Enhanced F88), Noua Zeelanda a lansat o competitie pentru imbunatatirea sau inlocuirea Steyr. In etapa finala s-au calificat Steyr Mannlicher, producatorul armei aflate deja in serviciu, FN Herstal (probabil cu F2000 sau SCAR), reprezentatul local al Sig Sauer (probabil 556 sau 516), H&K (G36 sau HK416), Colt Canada (C8), Beretta (ARX), Česká zbrojovka (CZ805) si Lewis Machine & Tools (CQB, varianta AR-15).
Neasteptat, in locul alegerii ofertei Steyr de imbunatatire a actualului AUG, Noua Zeelanda a decis sa inlocuiasca complet platforma, selectand concurentul cotat cu cele mai mici sanse, din perspectiva fortei industriale a companiei: LMT, care va livra, se pare, varianta CQB16.
Incep sa se adune incidentele de securitate care au in centru celebrul producator chinez (prin adoptie) Lenovo. Luate separat sint doar niste incidente nefericite, puse cap la cap par a indica ceva mai mult.
Problemele au inceput in Septembrie anul trecut cand utilizatori ai Notebook-urilor Lenovo au remarcat indicii ale existentei unui adware ce interfera cu functionarea normala a browserelor. Mai precis, utilizatorii erau prezentati cu rezultate alternative pentru obiectele cautate, ca si cand cineva ar fi observat interactiunea utilizatorului cu motoarele de cautare. Lucru teoretic imposibil, avand in vedere ca, spre exemplu, Google foloseste un canal securizat TLS/SSL pentru protectia utilizatorilor (folosit implicit, cu unele exceptii).
Toate semnele indicau o problema extrem de grava, cunoscuta ca man-in-the-middle (MITM) attack. Nu a durat mult pana ca vinovatul sa fie identificat: profitand de faptul ca marea majoritate a notebook-urilor erau cumparate cu sistemul de operare pre-instalat, Lenovo instala o componenta a unei terte parti, cunoscuta ca SuperFish, ce executa un atac MITM cu scopul declarat de a “imbunatati experienta utilizatorilor”.
August 26th, 2015 admin Comments Off on Inapoi in viitor: Auto-5 si A5
Armele cu teava lisa, semi-automate sau cu repetitie, sint extrem de populare peste Ocean atat pentru vanatoare sau auto-aparare cat si ca arme de serviciu pentru fortele de ordine. Dintre semi-automate cea mai faimoasa este fara indoiala Browning Auto-5 (A-5), o arma fabricata la inceputul secolului 20 si care a ramas in productie pana la sfarsitul lui. Trecand peste popularitatea modelului, atestata de numarul imens de bucati fabricate, Auto-5 atrage atentia prin mecanismul foarte special de inchidere, functionand pe baza reculului “lung”, teava efectuand cursa intreaga. Ca model reprezentativ, cel mai simplu de vizualizat este ciclul unui obuzier.
Mecanismul Auto-5 este tipic Browning, liniar, simplu si fiabil, motivele pentru care este acum mai mult o curiozitate tehnica, fiind depasit de modelele mai noi functionand pe baza imprumutului de gaze, tinand de sensibilitatea la tipul munitiei (de care depinde asigurarea impulsului optim pentru functionare) cat si de reculul simtit. Ambele aspecte au fost rezolvate in final in mod mai eficient de catre armele functionand pe baza imprumutului de gaze.
Mecanismul Auto-5 ramane insa o referinta pentru simplitate si eleganta:
Pentru recuperarea cotei de piata, Browning a adoptat sistemul bazat pe imprumutul de gaze pentru o linie de produse cum ar fi Maxus. Insa, in paralel, a venit cu o noua generatie de arme functionand pe baza reculului, de data asta “scurt”: recent aparutul A5 (denumire usor de confundat cu clasicul A-5) si legenda continua. A5 ar avea toate avantajele Auto-5 in materie de fiabilitate si intretinere usoara, recuperand terenul in privinta reculului simtit.
Din motive mai greu de explicat lisele semi-automate nu au avut acelasi succes in Europa pentru dotarea fortele de ordine publica, folosirea lor pentru auto-aparare fiind restrictionata aproape complet, singura nisa de piata cu oarecare succes fiind vanatoarea.
In Romania, in general lisele (semi-auto sau cu repetitie) sint practic inexistente in dotarea Politiei. Parca totusi ar fi altceva de folosit o asemenea arma, mai ales in mediul rural, in locul pistolului Carpati.
In episodul de azi: leopardul pakistanezilor, cunoscut drept Al-Zarrar.
Al-Zarrar este secundul mai modest al MBT-ului Al-Khalid, principalul tanc pakistanez si ca atare este considerat un model “de tranzitie”. Motivul sta in genealogia sa: Al-Zarrar este o modernizare radicala a tancului chinezesc Type 59, la randul sau o copie dupa T-54/55.
Ca si alti utilizatori de T-54/55 din lumea a treia, pakistanezii s-au decis sa-l mentina totusi in dotare, costul modernizarii clonelor chinezesti fiind mai mic decat cel al achizitiei unor tancuri noi, cum este Al-Khalid (produs in cooperare tot cu China). Numarul mare al unitatilor aflate in serviciu, fiabilitatea data de constructia rudimentara (dupa standardele secolului 21) si intretinerea usoara sint toate argumente familiare.
Al-Zarrar este rezultatul unei intregi liste de modificari la care a fost supus Type 59, cu ajutor ucrainian, printre cele mai importante fiind inlocuirea binecunoscutului tun de 100mm cu unul de 125mm, instalarea unui motor nou de 730CP si cresterea protectiei, pe langa blocurile ERA fiind adoptat un tip de blindaj compozit pasiv. Forma turelei confirma evolutia, imaginile aratand o schimbare spectaculoasa a vechiului T-54/55.
Asta pana la proba contrarie, care nu s-a lasat asteptata: in timpul unei operatiuni lansate impotriva talibanilor, fortele guvernamentale pakistaneze au pierdut cateva tancuri, intre care si un Al-Zarrar scos din actiune, se pare, in urma unor atacuri sinucigase.
September 10th, 2015 
admin 
