TehnoMil

Primul sasiu K9 cu destinatia Polonia – Sursa: ilbe.com

La aproximativ 8 luni de la incheierea contractului, primul sasiu K9 fabricat de sud-coreeni pentru Krabul polonez a fost deja trimis in Europa. Deci lucrurile se misca, nespectaculos dar sigur.

Daca in privinta sasiului industria poloneza a dat gres, acum nu mai e loc de erori: polonezii trebuie doar sa integreze sasiul coreean cu turela britanica si teava germana (pana cand incepe productia tevilor  la HSW).

Pare ceva mai dificil decat ce au facut romanii cu Piranha asa ca nici surprizele nu sint excluse.

Dar si daca le va iesi, polonezii vor fi in pozitia de a avea unul din cele mai moderne obuziere autopropulsate din Europa si, foarte probabil, unul cu raport cost/performanta greu de depasit.

Type 96 MPMS – Sursa: Wikipedia.org

Dezvaluirea de catre israelieni a rachetei Tamuz (cunoscuta international ca Spike NLOS) a produs ceva senzatie, nu numai datorita perioadei extrem de lungi in care a fost tinuta la secret (racheta a intrat in dotare la inceputul anilor ’80) dar si a caracteristicilor tehnice. Insa cel mai important, e un produs al industriei militare israeliene si asta e un subiect fierbinte. Altfel nu poate fi explicata, prin contrast, lipsa de reactie fata de o alta racheta cu care are multe in comun, mai putin originea: japoneza Type 96 MPMS (Multi-Purpose Missile System).

Dezvoltarea Type 96 a inceput tot in anii ’80 (mijlocul sau sfarsitul, depinde de sursa), avand un obiectiv similar: o racheta multifunctionala, capabila sa fie folosita atat impotriva tancurilor, a tintelor terestre ce necesita lovirea cu precizie mare dar si a aparatelor de zbor evoluand cu viteza mica, cum ar fi elicopterele. Desi nu este un rol atribuit explicit, Type 96 este probabil capabila sa fie folosita si pentru focul de contrabaterie, asa cum Spike NLOS se pare ca este folosita in seviciul sud-coreenilor.

Continuare…

Semi-submersibil Dorado SeaKeeper, configuratie MCM – Sursa: Canadian Navy via navaldrones.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

#1 Se cunosc exemple de nave semisubmersibile sau mini-submarine fara om la bord, avand ca destinatie principala vanatoarea de mine sau lupta anti-submarin.

#2 Minele mobile nu sint nici ele niste noutati, fiind folosite deja de destul de multa vreme. Bazate pe o tehnologie similara cu cea a torpilelor, minele mobile sint un mijloc eficient de a planta incarcaturi explozive foarte aproape de bazele navale inamice, intr-un mod discret si mai sigur decat procedeele traditionale, care necesita platforme aeriene sau submarine.

#3 Tehnologia torpilelor a evoluat, la momentul asta raze de actiune de 50 de km incep sa devina norma, recordul fiind stabilit de SeaHake mod4 ER (o varianta a DM2A4 fabricata de Atlas Elektronik) la 140 de km. De retinut ca SeaHake a obtinut performanta respectiva cu toate limitarile impuse de mentinerea diametrului standard de 533mm. In cazul in care asemenea constrangeri ar fi eliminate si sistemul de propulsie ar fi optimizat pentru consum minim la viteze mici, in locul urmaririi vitezei maxime, autonomia obtinuta ar fi cu siguranta mai mare, devenind o propunere interesanta pentru un ROV/AUV. De altfel torpila DM2A4 este propusa ca baza pentru un proiect de ROV.

Desi toate componentele de mai sus sint cunoscute, nu au fost inca puse cap la cap intr-un sistem capabil de instalarea unui camp de mine cu destinatie ofensiva. O asemenea tactica de lupta asimetrica ar fi extrem de eficienta mai ales impotriva unui adversar care nu poate folosi decat un numar redus de baze navale.

Continuare…

Ma numesc Vasilica. AUV Vasilica.

Sau asa s-ar prezenta cu numele de agent acoperit rezultatul proiectului SECRIS, “desconspirat” acum ceva timp aici.

BUK-M3 – Sursa: defence.pk

Daca SUA conduce in cursa dezvoltarii unor sisteme  de rachete anti-balistice, Rusia domina aproape incontestabil domeniul apararii impotriva tintelor clasice, investitiile din ultimul timp neavand practic echivalent in Vest: dupa Verba, Pantsir-S1, Tor-M2 (cu noile rachete 9M338 ce permit dublarea numarului de celule), S-400, Morfei si Vityaz (ultimile doua inca in dezvoltare), a venit randul evolutiei BUK, cu versiunea M3. Practic Rusia si-a reinnoit toata gama sistemelor de aparare anti-aeriana.

Pe langa schimbarea cea mai vizibila, aparitia canistrelor ce asigura o protectie crescuta si prelungesc durata de exploatare a rachetelor, M3 se lauda si cu unele performante imbunatatite.

Interesanta este comparatia cu S-300, sursele rusesti precizand ca noul BUK-M3 ar depasi celebrele sisteme anti-aeriene sovietice la cativa parametri. Sint mentionate in mod expres raza maxima de actiune de 70 de km si probabilitatea de lovire de 0.9(9) – felul marketingului rus de a spune ca e “foarte mare”.

Ar fi tentant de concluzionat ca rusii triseaza si fac comparatia cu prima generatie S-300PT (SA-10A), ce folosea racheta 5V55 cu raza maxima de actiune de aproximativ 45 km si ghidaj prin comanda de la sol, un sistem depasit moral fiind conceptual mai degraba o evolutie radicala a Volkhov-ului.

E insa la fel de posibil ca BUK-M3 (despre care nu se stiu foarte multe detalii tehnice) sa fie considerata superioara si versiunii ulterioare S-300PS cu racheta 5V55R si ghidaj TVM, prima versiune S-300 “reala”. In cazul asta, urmasii SA-6 KUB au ajuns departe.

PACSCAT – Sursa: marinetechnology.co.uk

Inca un episod despre navele pe perna de aer cu pereti laterali rigizi. Pentru o introducere, de citit episodul 2.0.

2002: La ceva timp dupa ce romanii au renuntat la proiectul unei nave fluviale rapide, un consortiu european  condus de firme britanice, la care se adauga parteneri germani si olandezi au obtinut finantare europeana pentru studiul fezabilitatii folosirii navelor pe perna de aer cu pereti laterali rigizi pentru transportul de marfuri pe Rin si Dunare. Proiectul se baza pe conceptul PACSCAT (Partial Air Cushion Supported CATamaran) al firmei britanice IMAA Ltd.

Ca exemplu de realizare practica, durata calatoriei de la Constanta la Passau ar fi fost redusa la 3 zile, mai putin de jumatate fata de timpul necesar unei barje. . Se urmarea crearea unei alternative la transportul rutier.

Continuare…

Sursa: armyrecognition.com

Cum sa imbunatatesti ceva stricandu-l sau de ce mai binele e dusmanul binelui.

Dupa o indelunga asteptare, noul sistem anti-aerian cu raza medie Akash a intrat anul acesta in dotarea Fortelor Terestre si a Aviatiei Indiene.

Desi Akash pare la exterior o copie la indigo dupa SA-6 Gainful/Kub, pe care de altfel trebuie sa o inlocuiasca in dotarea Fortelor Terestre, indienii insista ca e un sistem dezvoltat complet local, ceea ce din pacate pare a fi adevarat.

Pe scurt, Akash este o racheta anti-aeriana cu o raza de actiune de aproximativ 30 de km (25 de km in versiunea initiala), comandata de la sol si prevazuta cu un motor de mars de tip ramjet.

Continuare…

Sursa: Zastava

La  o prima vedere e greu de ghicit originea pistolului cu aspect modern din imaginea alaturata.

Poate doar unghiul crosei si cocosul sa de-a de gol batranul TT-33, care traieste inca sub numele de M88A oferit de firma Zastava.

TT-ul a fost produs in mai toate tarile ex-comuniste, inclusiv in Romania ca TTC, in Serbia fiind cunoscut drept M57.

In timp ce romanii au abandonat TTC-ul pentru diverse clone ale PP/PPK-ului, sarbii au continuat dezvoltarea, mai intai prin M70A (a nu se confunda cu versiunea sarbeasca a AKM, M70), cu care au facut trecerea la calibrul 9x19mm. Beneficiile nealinierii sau cum sa imbini armamentul sovietic cu munitia occidentala. Sarbii nu au fost singurii care au recalibrat TT-ul, cel putin ungurii si chinezii procedand la fel.

Urmatorul pas a fost M88 si versiunea usor modificata M88A acestea regasindu-se in catalogul Zastava langa modelele mai vechi, M70A si M57, aflate inca in productie, orice venit in plus contand pentru sarbi .

Zastava a reusit o pozitionare a M88A in nisa pistoalelor ultra-ieftine pe piata SUA, lucru care nu a iesit romanilor, costul de fabricatie facand productia nerentabila.

Continuare…

QW-3 – Sursa: forum.keypublishing.com

Racheta chinezeasca QW-3 ar putea castiga fara probleme titlul de cea mai neobisnuita racheta anti-aeriana portabila din lume.

In versiunea “clasica”, QW-3 nu se distinge la exterior de alte MANPADS-uri de 72mm insa diferenta e facuta de sistemul de ghidare semi-activ laser.

Desi extrem de rare fata de modelele cu ghidaj IR, mai exista totusi unele rachete portabile care folosesc un sistem de ghidare bazat pe laser, cum ar fi Starstreak sau RBS-70 insa de un tip fundamental diferit (LOS/”beam riding”), lasand QW-3 ca singur specimen SAL.

Ghidarea SAL este comuna pentru rachetele sol-sol sau aer-sol de precizie insa este ocolita in aplicatiile in care tinta poate manevra energic, cum este cazul aeronavelor.

Motivul ciudatei alegeri poate fi destinatia speciala a QW-3, conceputa pentru a combate tinte care zboara la foarte mica altitudine, mai slab manevriere. Rachete de croaziera, elicoptere si UAV-uri ar fi printre tintele vizate insa caracteristicile ii permit si angajarea avioanelor de atac la sol.

Continuare…

Sursa: ih.gov.hu

Oarecum offtopic dar destul de interesant: raportul Információs Hivatal (serviciul ungar de informatii externe) in fata comisiei de specialitate a Parlamentului.

Daca despre activitatea spionilor maghiari in Ucraina  (si nemultumirea ucrainienilor) s-a mai auzit, subiect regasit si in raport, paragraful referior la Romania a fost trecut cu vederea.

Intregul raport poate fi citit descifrat, aici.

Ceea ce incepe cu tanguiala clasica referitoare la tratamentul aplicat minoritatii maghiare si mai ales Bisericilor, de data asta cu accent pe tendintele anti-maghiare ale Justitiei din Romania, ajunge sa ia o turnura interesanta prin acuzatia voalata ca in spatele Justitiei si a Guvernului roman s-ar afla de fapt SUA.

Ungurii par a fi foarte interesati sa afle natura relatiilor de cooperare intre SUA si Romania, fiind lasat sa se inteleaga ca asta ar fi unul din obiectivele Információs Hivatal in Romania.

La fel cum probabil SIE e interesat de legaturile dintre Budapesta si Moscova.