TehnoMil

Super Mirage F1 – Sursa: Facebook.com

Remotorizarea unui supersonic are ceva din magia unei operatii de transplant, doua componente foarte complexe si pretentioase care, desi nu au fost facute sa functioneze impreuna, reusesc cumva sa se integreze.

Ce proportie din meritele unui asemenea proiect reusit revine proiectantilor initiali, pentru realizarea unei platforme adaptabile si cat revine celor care fac proiectul de conversie gasind solutiile care sa necesite modificari cat mai mici, ramane de stabilit.

Daca facem abstractie de remotorizarile din considerente preponderent politico-economice, cum a fost cazul episodului Phantom pentru Marea Britanie, obiectivele unui asemenea proiect ar fi evidente: cresterea performantelor si/sau a fiabilitatii. Asta ne-ar duce automat cu gandul fie la o inlocuire intre motoare impartind aceeasi filozofie de proiectare (Est sau Vest) fie la o tranzitie de la motoarele de tip Est la cele de tip Vest.

Obisnuiti sa faca lucrurile un pic altfel decat restul lumii, Africa de Sud a fost aproape sa fie si in cazul asta exceptia.

Continuare…

Demonstratorul Gripen NG – Sursa: air-attack.com

Deocamdata in ceea ce priveste pretul.

Desi pana la intrarea in productie de serie mai este timp si un pret exact e greu de estimat, s-ar parea ca pretul unui Gripen de noua generatie ar fi de USD80mil, la valoarea din 2012, estimarea fiind facuta de SAAB pentru guvernul suedez.

Lipseste metodologia de calcul a costurilor asa ca o comparatie directa cu alte modele e greu de facut insa, in mare, 80 de milioane ar fi exact costul unui F-16 Block 60. Suma este suprinzatoare avand in vedere ca este aproape dublul (aproximand din nou) pretului cerut pentru un Gripen C/D nou.

In lupta pentru deturnarea clientilor F-35, SAAB a folosit doua argumente forte: pretul mai scazut si livrarile mai rapide fata de rivalul american. Chiar si in cazul in care pretul de 80 de milioane se va dovedi real, va fi inca sub cel al F-35 (estimat deocamdata la USD100-110milioane) insa americanii au ceva sanse sa scada pretul pe baza numarului mare de aparate comandate. In ce priveste livrarile, F-35 va fi introdus in serviciu undeva in 2016-2017 iar Gripen in 2018, pentru Elvetia, daca totul se va desfasura conform planului si abia ulterior va intra in dotarea Suediei.

Ambele avantaje initiale par a se fi erodat intr-o anumita masura: clientii actuali ai F-35 sensibli la data de livrare nu au o alternativa mult mai rapida cu  Gripen iar cei sensibili la pret au o sarcina mai dificila sa aleaga intre cele doua. Daca Gripen nu se va putea diferentia prea mult prin date de livrare sau pret final, atunci cealalta optiune pentru SAAB ar fi sa-l faca similar si din punct de vedere tehnic cu F-35. Ramane de vazut ce varianta vor alege suedezii.

F-4 Phantom – Sursa: Wikipedia.org

Duelul inceput pe cerul Vietnamului intre F-4 si MiG-21 continua inca, de la o distanta sigura insa, de data asta pentru titlul de cel mai longeviv avion aflat inca in dotarea unor forte aeriene relevante.

Pe 29 Iunie ac, Germania a retras ultimul F-4 din dotare insa acesta si-a invins deja rivalul sovietic, avand in vedere ca mai este inca folosit in Europa de Grecia si Turcia iar in Asia de Coreea de Sud si Japonia, toate acestea fiind tari incomparabil mai dezvoltate decat ultimii utilizatori ai MiG-21 (sau clonelor sale chinezesti) din respectivele lor regiuni, care nu au posibilitatea financiara de a renunta la ele.

Pentru a vedea jumatatea plina a paharului: intr-un univers alternativ dar nu asa de diferit, in care Romania ar fi avut F-4 Lancer, adica un avion care sa combine raza de actiune, viteza si tractiunea versiunilor originale cu un radar capabil de a ghida rachete BVR AMRAAM (versiuni modernizate ce exista si in universul asta) si o casca tip Dash pentru lupta WVR, totul pe o platforma ce pare a rezista mai bine uzurii morale ca MiG-ul, s-ar mai fi pus asa de acut problema inlocuirii lor cu aparate de generatia a 4-a?

Continuare…

AirLaunch QuickReach – Sursa: digitalcommons.usu.edu

Cele mai folosite platforme de lansare ale rachetelor balistice sint cele terestre, statice (din silozuri) sau mobile (TEL-uri) si cele subacvatice (SLBM).
La categoria raritati este trecuta metoda lansarii de pe o platforma deghizata in marfar, folosita de rusi iar la capitolul idei bizare, care au functionat dar nu au fost folosite operational, se gaseste lansarea aeriana.

Prima racheta balistica proiectata pentru a fi lansata astfel a fost GAM-87 Skybolt, care urma sa fie purtata de bombardierele americane B-52 si de cele britanice Vulcan, urmand sa fie singurul tip de vector purtator de ogive nucleare al Marii Britanii.

Principalul avantaj al Skybolt fata de metoda curenta la acea data a lansarilor terestre era flexibilitatea in alegerea zonei de lansare si asigurarea unei capacitati de riposta care, teoretic, ar fi supravietuit mai bine unui atac surpriza al Uniunii Sovietice. Americanii au inregistrat insa progrese importante in zona tehnologiilor necesare lansarii de pe submarine, prin programul Polaris, care le-a asigurat o alternativa mai eficienta si Skybolt a fost oprit, considerat a fi doar un program redundant.

Continuare…

MiG-21 Lancer cu Rafael LITENING – Sursa: airplane-pictures.net

…acroseaza un container de iluminare laser.

Infrared Search and Track (System) este un dispozitiv electro-optic ce poate cauta si urmari sursele de radiatie IR.
In mod traditional, principala lui utilizare este in modul aer-aer, operand independent de radar sau in tandem cu acesta, afisajul fiind de altfel similar. Principalul avantaj este imunitatea la contramasurile electronice care pot afecta radarul si rezolutia superioara acestuia iar dezavantajul principal fiind sensibilitatea la conditiile meteo.

Ideea unui senzor de urmarire in infrarosu montat la bordul avioanelor este extrem de veche, tehnologia fiind practic dezvoltata in paralel cu cea folosita la rachetele aer-aer cu raza scurta de actiune. Astfel SUA a dotat atat “Century Series Fighters” cat si F-4 Phantom cu senzori IRST iar URSS a copiat tendinta montand sisteme similare pe Mig-23, -29 si Su-27.

Eficienta primelor generatii IRST a fost insa destul de slaba, SUA renuntand temporar la folosirea lor odata cu retragerea F-14, rusii si europenii continuand insa dezvoltarea lor in anii ’90.

Interesul pentru IRST a revenit odata cu aparitia F-22, de referinta fiind imaginile acestuia surprinse de un Rafale folosind OSF-ul din dotare.

Continuare…

AN/TPS-70 Serbia – Sursa: Militaryphotos.net

Un detaliu mai putin cunoscut despre operatiunile aeriene al NATO deasupra Serbiei este comportarea excelenta a radarelor terestre de fabricatie americana din dotarea fortelor sarbe.

Este vorba de AN/TPS-63 si mai ales de AN/TPS-70. Cel din urma este un radar mobil cu raza lunga de actiune (aproximativ 450km) in banda S, este unul dintre cele mai raspandite radare din clasa sa si a fost achizitionat de Serbia in anii ’80.

Un numar de 4 bucati erau operationale si au fost folosite intens in timpul bombardamentelor NATO asupra Serbiei, dovedindu-se extrem de dificil de bruiat chiar daca SUA avea toate informatiile tehnice necesare.

Sarbii au folosit cu mult succes tactica de a controla foarte strict timpul de emise si a reloca imediat statia. Toate cele 4 radare au supravietuit operatiunilor SEAD/DEAD ale NATO si s-au dovedit extrem de performante si fiabile in exploatare.

Continuare…

AIM-132 ASRAAM – Sursa: Wikipedia.org

US Navy a cerut producatorului AIM-9x, Raytheon, sa studieze de urgenta o versiune cu raza mult mai lunga de actiune a acesteia, capabila de a fi folosita in mediile in care eficienta capetelor de ghidare radar ar fi diminuata. Neoficial, adversarul potential luat in calcul este China.

Desi anvelopa de zbor extinsa a noii versiuni AIM-9x Block III se va suprapune intr-o oarecare masura cu cea a AMRAAM, totusi nu ar fi destinata inlocuirii acesteia din urma.
Printre posibilele solutii tehnice sint motoarele multi-impuls, similare Stunner sau motoarele cu diametru crescut.  AIM-9x a pastrat acelasi motor al vechilor AIM-9M/L de 5inch (127mm) in timp ce majoritatea competitorilor WVR (cu exceptia IRIS-T) s-a orientat spre motoare de 6.5inch (aprox 166mm), solutia aducand avantajul cresterii energiei disponibile.

Istoria dezvoltarii AIM-9x ia astfel o intorsatura ciudata: initial SUA a urmarit dotarea cu ASRAAM, rezultat al unui program multinational (condus de Marea Britanie si Germania) care avea ca obiectiv dezvoltarea unei rachete WVR companion pentru BVR-ul AMRAAM.

Continuare…

NanoLaunch misiuni posibile – Sursa: PremierSpaceSystems.com

Nu e insa vorba de o idee romaneasca ci de una americana: NanoLaunch, un proiect care are ca obiectiv lansarea unor nano-sateliti folosind un sistem compus dintr-un avion MiG-21 (!!!) furnizat de un operator civil, Premier Space Systems si o racheta cu combustibil hibrid construita de Space Propulsion Group.

Motorul rachetei functioneaza cu oxigen lichid si parafina iar sistemul ar fi capabil de lansari suborbitale, in configuratia de baza, urmand ca prin folosirea unei rachete mai puternice si inlocuirea MiG-21 cu F-15 sa poata efectua lansari orbitale.

Continuare…

MiG-29 Sniper – Sursa: Wikipedia.org

De ei urma sa depindem noi pentru intretinerea MiG-urilor 29?

“Daca doriti sa jucati rolul unor idioti ai SUA si sa spuneti in continuare astfel de lucruri (legat de caracterul defensiv al scutului, n.r.), dar in acelasi timp credeti ca noi nu va vom lua ca tinta, inseamna ca aveti asteptari naive” Sursa: Hotnews

Ca o reparatie tarzie, se dovedeste ca au avut dreptate cei care au decis retragerea lor in favoarea unei solutii mai putin performante dar independente de un furnizor ostil.

PS. Am fi naivi daca am crede ca nu am fi oricum o tinta, cu scut sau fara.

PPS. Cu cat vom renunta mai repede la orice vestigie de tehnica sovietica, cu atat mai bine. Cat timp vom avea in dotare electronica fabricata de rusi sau echipamente a caror intretinere depinde de ei, sintem vulnerabili. Sezonul modernizarilor facute doar pentru mentinerea aparentelor s-a terminat.

13-16 August Competitie roboti subacvatici – Sursa: BlackSeaROV.org

Vesti bune din domeniul UUV/ROV (underwater unmanned vehicle / remotely operated vehicle) : dupa succesul de anul trecut al primei editii a concursului de roboti subacvatici, rezervat echipelor de studenti din Romania, echipa X-Projects va organiza anul acesta o a doua editie, de aceasta data cu participare internationala.

Competitia se va desfasura in portul Tomis din Constanta, intre 13-16 August iar obiectivul este proiectarea si constructia unor roboti subacvatici capabili sa navigheze un traseu cu obstacole, sa inspecteze prin intermediul unor camere video obiective de pe fundul marii si sa aduca la suprafata mostre de sol si vietati marine. Detalii despre programul de desfasurare al competitiei si despre regulament, pe pagina dedicata BlackSeaROV.

Continuare…