TehnoMil

Sursa: globalsecurity.org

Exercitiul Patriot Shock V desfasurat recent e o ocazie buna de a trece in revista istoria integrarii celor mai importante sisteme AA americane dar si de a lansa o ipoteza legata de cauza pentru care sistemele HAWK cumparate de la olandezi nu au putut fi operationalizate imediat.

Warning: heavy reading dead ahead.

La inceput a fost HAWK

HAWK. Peste tot numai HAWK. Primul sistem AA cu raza medie al US Army nu este in general creditat cu importanta cuvenita. A fost principalul sistem AA al NATO in toiul Razboiului Rece dar s-a gasit in dotarea a numeroase tari din afara Aliantei si a dat dovada de o flexibilitate uimitoare, asa incat e greu de gasit doi utilizatori care sa-l fi folosit in acelasi fel iar conceptele de folosire a lui, care au evoluat in timpul lungii sale durate de viata, influenteaza si acum organizarea sistemelor AA moderne. HAWK e numa’ unu’ – cum s-ar spune.

Istoria HAWK si mai ales organizarea si modul de folosire al bateriilor e un subiect in sine, prea lung pentru a fi tratat fie si intr-o singura postare separata. Ca o simplificare grosiera, e de ajuns de spus ca HAWK a fost gandit initial ca o baterie formata din doua sectiuni sau plutoane (numele lor variind extrem de mult de la un utilizator la altul). Cum majoritatea echipamentelor HAWK a evoluat in timp, identificarea plutoanelor se face cel mai usor prin echivalearea lor cu FCR-urile HPIR.

Baterie “clasica” HAWK cu BCC plus PCP si doua plutoane/sectiuni – Sursa: bems-dakar.com

Destul de repede de la introducerea sa in serviciu s-a dezvoltat un concept de folosire in operatiuni mobile prin care jumatate de baterie (un pluton/sectiune) asigura acoperirea aeriana a unitatilor terestre in mars, in timp ce cealalta jumatate (pluton/sectiune) era incarcata in vehicule si se deplasa cu respectivele unitati terestre, urmand a fi instalata intr-o noua pozitie si pus in functiune. Abia atunci primul pluton era si el urcat in camioane si transportat pentru refacerea bateriei sau ciclul se repeta, HAWK-ul asigurand astfel o aparare “rulanta” a fortelor aflate in ofensiva.

Este deci destul de evident ca cele doua plutoane aveau nevoie de cate un punct de comanda independent dar care sa poata fi conectate usor atunci cand bateria se reuneste. Initial acestea au fost BCC (Battery Control Central) si PCP (Platoon Command Post) – cele doua echipamente nefiind complet identice si echivalente, PCP-ul fiind gandit ca un substitut temporar pentru BCC, urmand sa fie subordonat acestuia din urma atunci cand bateria se forma din nou. Cu timpul PCP-ul s-a emancipat si si-a cerut drepturi egale, in ultimele versiuni cele doua echipamente fuzionand, devenind BCP (Battery Command Post).

Cele doua plutoane/sectiuni, servite de cate un HPIR, ies clar in evidenta – Sursa: armyrecognition.com

Desi HAWK era perfect capabil sa opereze ca o baterie independenta si, temporar, ca un pluton comandat de PCP – cu unele degradari de performanta – a devenit destul de clar ca cea mai buna metoda de folosire era in cadrul unui sistem integrat si ca element de baza al unitatii HAWK a fost ales batalionul. La nivelul batalionul se centralizau toate informatiile legate de tintele descoperite de radarele bateriilor HAWK subordonate dar si de catre radarele independente, se determina ordinea in care tintele vor fi angajate si ce baterii ar fi in cea mai buna pozitie de a face asta, ordinele fiind transmise inapoi la BCC, la nivelul caruia se lua decizia carui pluton ii va reveni sarcina interceptiei.

Echipamentul centralizator de la nivelul batalionului era Air Defense Missile Control and Coordination System, cunoscut si ca AN/TSQ-73 Missile Minder, acesta comunicand cu BCC (sau mai apoi PCP si la final BCP) HAWK prin intermediul unui protocol de comunicatii cunoscut drept ATDL-1 (Army Tactical Data Link-1 sau, pe scurt, Link-1 – da, e stramosul Link-16 si Link-22 de astazi).

Integrarea batalionelor la nivel de brigada urma aceeasi schema si pentru ca echipamentul ce urma sa faca acest lucru avea aproape aceleasi functii ca cel de la nivel de batalion, americanii au decis, pragmatic, sa foloseasca acelasi Missile Minder si la nivel de brigada. Diferenta intre cele doua roluri indeplinite de Missile Minder, la nivel de brigata AA si la nivel de batalion HAWK, e importanta. Missile Minder-ul de la nivel de brigada AA comunica cu esaloanele superioare folosind un alt protocol, TADIL-B, actionand deci ca o interfata.

Sa se faca Patriot

Aparitia Patriot la mijlocul anilor ’80 a insemnat inclusiv un proces de integrare a acestora in structura de comanda si control deja existenta, adica cea conceputa in jurul HAWK. Desi Patriot era mai avansat, tranzitia urma a fi facuta gradual, inclusiv din cauza pretului mult mai mare. Urma deci o perioada in care Patriot si HAWK trebuiau sa colaboreze si cum intreaga structura organizatorica a HAWK exista si functiona bine, cea mai simpla metoda de a integra batalioanele Patriot era de a le face sa “para” a fi batalioane HAWK. Acestea urmau deci sa se conecteze la AN/TSQ-73 Missile Minder-ul de la nivel de brigada in acelasi fel in care batalioanele HAWK “adevarate” o faceau, prin intermediul ATDL-1.

Batalion Patriot – Sursa: globalsecurity.org

Batalionul Patriot este destul de similar ca si concept cu unul HAWK. Comanda batalionul se face de la ICC (Information and Coordination Central – nume “furat” de la o versiune mai veche a HAWK) – un AN/MSQ-ll6 – indeplinind acelasi rol cu AN/TSQ-73 de la nivel batalion HAWK iar comanda bateriilor Patriot se face de la ECS (Engagement Control Station) – un AN/MSQ-104 – analog al BCP-ulul din ultimele versiuni ale HAWK.

O descriere detaliata a modului de operare a unui batalion Patriot, inclusiv legatura de comunicatie cu Missile Minder-ul de la nivel de brigada, se poate citi in continuare:

Privind structura unei brigazi AA care integreaza batalioane HAWK si Patriot, se naste intrebarea logica: daca ICC-ul unui batalion Patriot poate “vorbi” cu Missile Minder-ul de la nivel de brigada, de ce nu ar putea vorbi direct cu un Missile Minder al unui batalion HAWK invecinat, sa “scurteze” linia de comunicatie si, in plus, sa asigure o anumita descentralizare, idee care incepea sa domine conceptul de operatii al vremii. Cum Missile Minder-ul de la cele doua nivele era in mod esential acelasi echipament AN/TSQ-73, comunicatia directa a batalioanelor HAWK si Patriot era asigurata din start. In acest caz, ICC-ul devenea unitate primara iar Missile Minder-ul al batalionul HAWK invecinat, unitate subordonata.

Din ce in ce mai bine

Comunicatia dintre batalioanele HAWK si Patriot a asigurat integrarea aceastuia din urma in sistemul creat pentru HAWK insa imperativele momentului cereau o integrare mult mai puternica. Costul Patriot a facut ca numarul unitatilor intrate in serviciu sa creasca relativ lent si asta a agravat o problema de conceptie a Patriot al carui radar este fix, non-rotativ, capabil sa supravegheze doar un sector de circa 120 de grade. In conceptia US Army asta nu era neaparat o problema, linia frontului urmand sa determine cea mai probabila directie de atac a inamicului insa in apararea obiectivelor fixe, a caror acoperire trebuia asigurata cat mai complet, solutia de instalare a trei baterii Patriot era prohibitiva.

Era logic deci ca sa se incerce folosirea celui mai raspandit sistem la aceea data, HAWK, ca un gap-filler in cadrul batalioanelor Patriot, acestea din urma fiind rezervate tintelor dificile si mai ales apararii anti-racheta iar HAWK urmand sa fie folosite in cazurile mai “simple”. Se nastea sistemul HIMAD TF (HIgh-to-Medium Altitude Air Defense Task Force), de fapt un mod de organizare al batalioanelor Patriot ce integrau direct plutoane HAWK, numite acum AFP (Assault Fire Platoons) la acelasi nivel cu bateriile Patriot “native”.

Sursa: FM-44-85 Patriot Battalion and Battery Operations

Practic, AFP-urile HAWK comunicau direct cu comanda batalionului Patriot, facand redundante Missile Minder-urile batalioanelor HAWK, care au disparut din schema. Plutoanele HAWK se bazau inclusiv pe informatiile furnizate de radarele batalionului Patriot, ca radare cu raza lunga de actiune, completand imaginea asamblata pe baza CWAR-urilor locale. PAR-ul a disparut deci si el.

Un ICC putea coordona pana la 12 unitati de foc dintre care nu mai mult de 6 baterii Patriot, restul fiind elemente subordonate diverse.

Integrare Patriot cu HAWK – Sursa: FM-44-85 Patriot Battalion and Battery Operations

Se poate observa cum ICC “master” poate comunica prin ATDL-1 atat cu Missile Minder-ul de la nivel brigada – HEU, in diagrama de mai sus -, cu batalioane HAWK adiacente prin Missile Minder-ele de nivel batalion – Subordinate BTOC in diagrama – sau direct cu plutoanele HAWK –  AFPs in diagrama.

Intregul document FM-44-85 Patriot Battalion and Battery Operations, ce detaliaza conceptul de operatii integrate Patriot-HAWK poate fi citit mai jos.

Triadele

Olanda a fost unul din primii clienti de export ai conceptului HIMAD TF. In serviciul olandez aceasta metoda de organizare s-a numit TRIAD. Dupa unele surse, denumirea a fost aleasa datorita folosirii integrate a Patriot, HAWK si Stinger, dupa altele, probabil mai corecte, datorita folosirii integrate a unei baterii Patriot impreuna cu doua plutoane HAWK, adica una si doua jumatati (in serviciul olandez plutoanele HAWK nu formau baterii) asa incat matematica adunarii merelor cu pere indica intr-adevar cifra trei. A nu se confunda cu mai vechiul Improved HAWK TRIAD Battery, o baterie HAWK mai speciala, cu trei plutoane. Cum am spus la inceput, istoria organizarii HAWK poate face obiectul unei enciclopedii.

Ca si in cazul HIMAD, TRIADele olandeze integrau plutoane HAWK care se bazau pe comanda batalionul Patriot (ICC) pentru interfata C2 cu brigada AA si tot pe radarele Patriot pentru descoperirea de la mare distanta a tintelor, lipsind atat vechiul Missile Minder de la nivel de batalion HAWK cat si radarele PAR.

Nu e greu de imaginat deci o ipoteza legata de echipamentele care lipseau atunci cand olandezii au transferat HAWK-urile romanilor dar au retinut elementele Patriot ce au ramas in continuare in serviciul lor.

Restul e istorie.