Turcii renunta la TACTICOS

Evolutia TACTICOS - Sursa: thales7seas.com

Evolutia TACTICOS – Sursa: thales7seas.com

Cea mai recenta etapa a modernizarii corvetelor clasei Barbaros (MEKO 200 turcesti) e reprezentata de inlocuirea CMS-ului original, celebrul SEWACO-FD/TACTICOS – de prima generatie, e adevarat.

Fregatele Barbaros au mai primit pana acum VLS-ul MK41 (pentru cele doua unitati care nu l-au avut montat de la inceput), ESSM si radarul Thales SMART-S. Thales a castigat deci ceva pe partea senzorilor insa pierde la capitolul CMS, produsul sau cel mai faimos, TACTICOS, urmand sa fie inlocuit de un sistem turcesc, BI-SYS, derivat din GENESIS si produs de Havelsan. Responsabilitatea instalarii efective si integrarii cu echipamentele existente va reveni asocierii Aselsan-Havelsan, aceiasi care ar fi urmat sa modernizeze fregatele T22 romanesti, contract despre care nici acum nu se stie cum si de ce nu.

E un semnal ca turcii sint destul de increzatori in produsul local pentru a inlocui unul din cei mai importanti concurenti de pe piata, sa se auda si prin curtile potentialilor clienti.

Asa-i cand ai lucrul tau.

Cautam arma de asalt. Testele comparative in 2018

Secretarul de stat pentru armamente, Florin-Lazăr Vlădică, a efectuat, în zilele de 16 și 17 ianuarie, o vizită în Republica Croația, la invitația omologului său, Zdravko Jakob.

Pe parcursul discuției a fost subliniată cooperarea în domeniul armamentelor și a fost prezentat stadiul proiectului de înzestrare a Armatei României cu armament tip NATO, armă de asalt calibru 5,56×45 mm.

Totodată, partea croată a mențonat că firma HS Produkt d.o.o. va pune la dispoziție echipamente de acest tip pentru a fi testate în facilități din România, compania fiind unul dintre operatorii economici care și-a manifestat interesul de participare la testarea și evaluarea comparativă care se va desfășura în cursul anului 2018.
De asemenea, s-au purtat discuții pe tema cooperării între operatorii economici din industria de apărare a celor două țări.
Agenda activității a inclus și vizitarea companiei HS Produkt d.o.o., unde au fost expuse mai multe tipuri de armament și s-au prezentat caracteristicile tehnico-tactice și performanțele acestor echipamente.
Sursa: DpA

Pentru ca proiectul noii arme de asalt romanesti, facut special dupa specificatiile MApN, a avut un asemenea succes – apropo, inca nu s-au explicat cauzele decesului succesului, analizele post-mortem sint secrete in Romania, nu cumva sa se admita vreo greseala – se pare ca s-a luat decizia unui concurs deschis producatorilor externi. De aplaudat transparenta de care da dovada DpA in a anunta planurile pentru proiectul prioritar arma de asalt cal 5,56mm.

Continuare…

Statul adanc vs statul paralel

Sursa: Adevarul.ro

Sursa: Adevarul.ro

“Liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu, a anuntat marti ca va propune Guvernului ca in 2018 toate contractele de achizitie de armament sa fie insotite de o componenta de off-set “probabil spre 80%”.”

“Seful ALDE a precizat ca propunerea pe care o va formula va viza ca “niciun astfel de contract in 2018 sa nu se mai faca daca nu e asociat cu off-set”.” Sursa: Hotnews

E cea mai recenta ofensiva in razboiul pentru banii Armatei: bajetii dastepti din Aparare au contribuit la campania electorala si isi asteapta rasplata, niste contracte profitabile de offset din bugetul proaspat marit al MApN. Cum asteptarea de pana acum s-a dovedit zadarnica, au incercat mai intai o campanie de presa, publicand prin diverse ziare acelasi text sub initialele unor “autori” diferiti. Ghinionul de nesansa a facut ca efectul asupra “opiniei publice” sa fie 0 asa ca s-a trecut la urmatorul nivel, parlamentarii. Pentru ca, daca Parlamentul ii reprezinta pe toti romanii, inseamna ca ii reprezinta si pe ei. Sau mai ales pe ei.

Daca propunerea respectiva este insusita de noul guvern, atunci MApN-ul va avea doua variante: fie plateste din bugetul sau tributul datorat stapanirii paralele, fie nu mai achizitioneaza nimic. Concret, ar fi obligati sa reduca din cantitatea de echipament care ar putea fi cumparata si sa deturneze banii spre plata unor contracte de offset profitabile pentru unii. Pana acum MApN-ul a rezistat la presiune – nu stiu cui i se datoreaza asta dar il/ii felicit cu ocazia asta – si a gasit intelegere in statul adanc, care i-a pasat discret instrumentele legale necesare.

Probabil ca urmatorul pas va fi sa inceapa sa-i mai schimbe in functie treaca in rezerva inalte in grad pana ce gasesc pe unii dispusi sa dea cu subsemnatul si sa-si asume riscul unor vizite de peste ani in beciul domnesc. Watch that space.

Inca o mostra de cum se executa operatiunile din razboiul pshihologic, pe principiul “dai in mine / dai in fabrici si uzine”, inca un citat:

“industria Apararii este una foarte “profitabila” dar din care baietii destepti Romania nu profita deloc din punct de vedere economic”.

Cine se opune deci ca Romania, mai precis o parte din ea, sa profite e clar nepatriot, dusman al statului paralel. Lista e deschisa.

Calu’ negru

HAL LCH cu Mistral ATAM - Sursa: quora.com

HAL LCH cu Mistral ATAM – Sursa: quora.com

Capitolul 1

Indienii mesteresc de ceva timp in sopronul local la doua elicoptere militare capabile de misiuni de atac: Rudra, o versiune inarmata a Dhruv, un elicopter utilitar de 5.5 tone si HAL LCH (Light Combat Helicopter), un elicopter usor dedicat de atac bazat pe mecanica Dhruv, cantarind undeva spre 6 tone. Prin comparatie, Mangusta e undeva la 4.5 tone deci LCH nu sta prost, pe hartie cel putin.

Partea interesanta e ca indienii au hotarat sa doteze ambele elicoptere cu rachete aer-aer, candidatul principal fiind MBDA Mistral 2 ATAM (Air-to-Air Mistral). Integrarea Mistral pe Dhruv a fost facuta deja si testele executate cu succes in 2010 in timp ce LCH ar fi trebuit sa lanseze primele rachete pana la sfarsitul lui 2017 insa testele nu au fost inca confirmate.

Pana acum francezii nu au oferit indienilor o localizare semnificativa a productiei rachetei Mistral, contractand un partener local doar pentru producerea lansatoarelor. Timp mai e, avand in vedere ca negocierile finale asupra contractului Mistral abia au inceput (2017).

Cam in acelasi timp, India a lansat o comanda pentru 22 de elicoptere de atac grele Apache, contract semnat in 2015. Cum si Apache trebuia dotat cu rachete aer-aer, India incheie in 2016 un contract cu… Raytheon pentru 245 de rachete Stinger, versiunea aer-aer.

Americanii nu pierd timpul si in 2017 semneaza cu Tata Advanced Systems un memorandum pentru producerea de componente ale rachetelor Stinger in India.

Continuare…

Mista’arvim

Sursa: REUTERS/Mohamad Torokman

Sursa: REUTERS/Mohamad Torokman

Infiltrarea unor agenti civili printre protestatari nu e o idee noua insa israelienii o duc la extrem. Posibil sa fie si un efect al gradului ridicat de violenta a ciocnirilor cu palestinienii.

Mista’arvim sint grupuri de “operatori” atasati mai multor unitati cu atributii in contraterorism sau ordine publica si au ca misiune infiltrarea in randul arabilor pentru colectarea de informatii si eventual arestarea suspectilor. Pentru a se integra mai bine in grupul tinta, Mista’arvim nu se bazeaza doar pe deghizare ci sint capabili sa vorbeasca dialectul arab local si sa urmeze obiceiurile palestiniene. Primesc un antrenament aparte fata de unitatile regulate, cu accent mai mare pus pe lupta corp la corp.

Modul de operare in cazul unor demonstratii violente este de asemenea interesant si le da sansa reporterilor sa surprinda imagini spectaculoase, asa cum e si cea alaturata.
Continuare…

SIRET trage de la sold

EldE 98 - Sursa: imgrum.org

EldE 98 – Sursa: imgrum.org

Pe o piata a rachetelor SHORAD din ce in ce mai aglomerata, Diehl il antreneaza pe IRIS-T SLS sa faca ce nu face nimeni altcineva (din Vest): sa lanseze rachetele din miscare, zice Jane’s.

Caracteristica asta e foarte cautata de rusi, care sint de departe cei mai avansati in privinta protectiei AA a blindatelor insa occidentalii par sa nu fi apreciat prea mult utilitatea unor asemenea sisteme. Vestul a cam renuntat dupa ’90 la ideea de protectie AA a unitatilor de blindate chiar si din pozitie statica (Romania a cumparat Gepardul la timp) insa la fel de adevarat e ca pana foarte de curand, Vestul aproape ca renuntase si la tancuri. Daca Leo2 se mai gasesc prin depozite si se pot reconditiona, apararea AA pentru ele trebuie reconstruita din temelii si Diehl vede ceva oportunitati.

Deocamdata, demonstratorul pentru IRIS-T lansat din miscare va fi bazat pe senilatele Hägglunds Bv410 ale suedezilor insa solutia ar trebui sa poate fi transferata pe orice tip de vehicul. Initial, sistemul suedez cunoscut ca EldE 98 nu a fost prevazut cu senzor de descoperire a tintelor insa a fost deja modernizat, primind un radar Saab Giraffe 1x.

Continuare…

Nepatriotii

Competitorul MIC4AD, LEAPP construit de Lockheed Martin - Sursa: w54.biz

Competitorul MIC4AD, LEAPP construit de Lockheed Martin – Sursa: w54.biz

Cand e vorba de sisteme de aparare AA, discutia este intotdeauna captata de rachete si undeva departe, pe locul doi, de radare. Sistemul de conducere a luptei nu este nici macar mentionat, fiind trecut la “si altele”.

Vesti din Regat (al Marii Britanii si Irlandei de Nord) vin sa schimbe un pic perceptia. Regatenii se pregatesc sa introduca in dotare versiunea terestra a rachetei MBDA CAMM (a.k.a Land Ceptor), sistem ce este cunoscut drept Sky Sabre si din care mai fac parte radarele Saab Giraffe AMB. Nu se stia tipul “interfetei” dintre ele dar asta poate pentru ca elementul nu era considerat atat de important incat sa fie mentionat pe undeva. De fapt, britanicii au semnat un contract “secret” in Decembrie 2016, care a fost dezvaluit in Februarie 2017 (amatori, trebuie sa invete de la romani cum se tine secret T-34), pentru furnizarea unui sistem BMC4I (battle management command, control, communications, computers, and intelligence) cu firma israeliana Rafael. Produsul Rafael se numeste MIC4AD (Modular, Integrated C4I Air & Missile Defense System) si se zice ca ar fi vorba de acelasi sistem folosit de israelieni la Iron Dome.

Vestea i-a surprins pe cei de la MBDA care concurau si ei pentru acelasi contract dar si pe cei de la Lockheed Martin care construisera deja un sistem similar pentru armata britanica, LEAPP – Land Environment Air Picture Provision, asta da dezamagire. In plus, ar fi fost in competitie si Northrop Grumman, Thales si Saab (adica suspectii obisnuiti). N-a fost sa fie.

Desi israelienii ar fi castigat oferind cel mai bun raport cost/performanta, rezultatul s-a lasat cu acuze de “tradare” fata de industria locala.  Nici macar refrenul cu pericolul atribuirii unui contract intr-un domeniu sensibil unui furnizor care nu face parte din NATO sau din UE nu a fost uitat.

Ca sa nu fie prea suparati, MBDA si Saab vor primi niste premii de consolare. Israelienii vor primi GBP78mil insa chiar si integrarea cu integratorul costa, asa ca britanicii vor plati inca GBP31mil lui MBDA si GBP8mil lui Saab pentru interfatarea respectivelor elemente cu “interfata” israeliana.

Intreg pachetul Sky Sabre e in drum spre Falkland, unde va inlocui batranul Rapier. Poate-l vand argentinienilor.

Nema motor, nema putirinta, episodul 6

Demonstratorul IAR-S - Sursa: Repere pentru o istorie a supersonicului românesc via estica.eu

Demonstratorul IAR-S – Sursa: Repere pentru o istorie a supersonicului românesc via estica.eu

Probabil cea mai completa istorie a cautarii unui motor pentru IAR-95 poate fi citita in articolul “Repere pentru o istorie a supersonicului românesc – IAR-95” scris de Alin Bogdan Samusan, din care voi prelua doar concluzia:

Problema motorizării a însoțit așadar proiectul avionului supersonic românesc până la sfârșitul anilor 1980 și a fost principala opreliște în calea concretizării acestuia.

 

De la solicitarea documentației reactorului sovietic R-11-300 la începutul celei de doua jumătați a anilor 60, la eforturile de a obține licența pentru propulsoarele avioanelor Mirage III și Mirage F1, trecând prin negocierile cu companiile britanice și cu guvernul chinez pentru obținerea motorului militar Rolls-Royce Spey-202, revenind, la mijlocul anilor 70, la masa negocierilor cu URSS pentru instalația R-29-300 ce echipa vânătorul MiG-23 și contemplând la începutul deceniului al nouălea performanțele ridicate ale motoarelor americane F100 și F404 și ale avionului francez Mirage 2000, proiectanții și decidenții români au realizat timp de două decenii un periplu foarte bogat în înțelesuri și în învățăminte,care se constituie, în opinia noastră, într-o adevărată lecție de istorie,aceea după care voluntarismul dezarticulat doctrinar și oscilarea oportunistă între mai mulți poli de interese nu pot asigura o dezvoltare comprehensivă și sustenabilă unui stat și unei națiuni și că, cu cât această oscilare este mai difuză și mai amplă cu atât câștigurile rezultate sunt mai aparente și volatile, spațiul de joc micșorându-se și alunecând în registrul irelevanței. Astfel, alunecarea decidenților autohtoni către ”sesamul” tehnico-științific occidental care părea a promite, la jumătatea deceniului șapte, să se deschidă pentru România, precum și atitudinile sfidătoare la adresa cooperării și colaborării în interiorul lagărului socialist au lăsat locul aproape un sfert de secol mai târziu seriilor de negocieri meschine și lipsite de orizont în care se solicita cu obstinație și unilateralitate Uniunii Sovietice livrarea de tehnologie și de subansamble de care industria românească era în mod fatal dependentă.

Sursa: ESTICA NEWS

 

Ar fi cateva lucruri de notat:

  • Romania ar fi incercat sa negocieze licenta motorului american PW 1120, utilizat de prototipul avionului israelian Lavi. In mod clar, romanilor nu le-a lipst indrazneala (sau disperarea). Desi, doar ideea ca o asemenea cerere ar fi putut fi acceptata in anii ’80 e ridicola
  • IAR-95 ar fi putut avea, teoretic, motorul MiG-ului 29, RD-33. Cum exact au putut spera romanii ca sovieticii vor accepta sa transfere licenta acestuia, dupa ce au refuzat practic acelasi lucru pentru motorul mai putin avansat al MiG-ului 23 – R-29 – e iarasi un mister. Optimism sau detasare de realitate. Desi un MiG-29 intr-un picior, adica JF-17, ar fi pus si mai multe paie pe focul ocultei mondiale. Diferentele de gabarit intre R-29 (care ar fi urmat sa fie instalat pe IAR-S) si RD-33 ar putea insemna ca au existat si alte variante ale IAR-95, inca necunoscute
  • Apare si o referinta la IAR-97. Poate o varianta a IAR-95?
  • Interesante analizele straine asupra capacitatii Romaniei de a produce un avion supersonic. S-au dovedit pana la urma a fi corecte
  • Ramane intrebarea cum de au inceput romanii sa proiecteze avionul fara sa aiba asigurata motorizarea. Au fost cheltuite resurse timp de 20 de ani fara a se putea prezenta nici un rezultat practic. Macar indienii au zburat pana la urma Tejas.

Fiii lui SADARM

SADARM - Sursa: Wikipedia.org

SADARM – Sursa: Wikipedia.org

La modul ipotetic, ce s-ar intampla daca Romania ar decide sa renunte la submunitii, care ar fi optiunile de inlocuire?
Conventia asupra Submunitiilor (Convention on Cluster Munitions) permite folosirea submunitiilor in greutate mai mare de 4kg atunci cand sint distribuite de vectori capabili sa poarte cel mult 10 asemenea submunitii, si care au senzori suficienti de sensibili pentru identificarea unei singure tinte.

Ar trebui sa existe o abundenta de asemenea munitii pe piata, singura dificultate fiind cea a pretului aferent unor munitii “inteligente”. In realitate alegerea se reduce la doar doua optiuni dar pana la ele, un pic de istorie.

La originea submunitiilor inteligente sta M898 SADARM (Sense and Destroy ARMor), proiect ajuns in stadiul de prototip la sfarsitul anilor ’80, cu o dezvoltare complicata de teste esuate in anii ’90, intrat in productia de serie initiala/mica la mijlocul anilor ’90 si ramas la stadiul acela. SADARM nu a intrat niciodata in faza de productie de serie mare. Submunitiile erau destinate obuzelor de 155mm (varianta destinata MLRS nu a aparut niciodata), in fiecare proiectil cargo incapand doua SADARM. Odata largata, munitia era suspendata de o parasuta ce ii imprima o miscare de rotatie, suficienta pentru ca senzorii radar activ/pasiv si IR sa scaneze terenul. “Efectorul” era un EFP (explosively formed penetrator), suficient de puternic pentru perforarea blindajului superior al tancurilor.

Continuare…

F-16 e noul B-52

USAF a dat publicitatii un RFP (request for proposal) pentru furnizarea de seturi de elemente de structura necesare extinderii duratei de viata a F-16 de la 8.000 la 14.000 de ore. Mai precis 13.856 – exact cum au calculat asta, ramane un mister.

F-16 ar putea ramane in dotare inca cel putin 30 de ani, adica pana undeva dupa 2048 – aproape 75 de ani (!!!) de la primul zbor. Pentru comparatie, la momentul actual B-52 zboara, in diferite versiuni, de “doar” 65 de ani.

Vor primi modificarile doar variantele C/D Block 4x si 5x din dotarea USAF si a unor utilizatori externi. Se estimeaza ca necesarul maxim va fi de 841 seturi, incluzand cele ce vor fi primite de alti utilizatori iar pretul maxim total al contractului va fi de USD403mil.

Un element interesant al contractului e faptul ca e rezervat doar firmelor mici, adica firme cu pana la 1.250 de angajati, daca sint producatori si 500 de angajati, daca fac doar asamblare. Guvernul va furniza si prefabricatele de Al-Li necesare fabricarii cadrelor, un ajutor in plus. Se pare ca de data asta LM va rata contractul de fabricatie desi nu e inca clar cine va face operatiunea de montaj, care va face obiectul unui contract separat. E posibil ca USAF sa mearga pe varianta proprie, Ogden, sau sa contracteze LM.

In cazul asta, devine din ce in ce mai clar ca varianta optima pentru Romania ar fi achizitionarea de Block 4x/5x in locul MLU, chiar daca logistica va fi ingreunata, motoarele si o parte din avionica fiind diferite. S-ar castiga insa suportul pentru o perioada mult mai mare, un lucru vital pentru o aviatie care va trebui sa zboare inca mult timp de acum incolo cu F-16.