Archive for July, 2019

It’s a Bird… It’s a Plane… It’s Daedalus Mark 1

By Richard Browning, Gravity Industries.

 

#InfanteriaStelara

Decat zic.

Liniste in biblioteca

Multumita lui habarnistul, putem citi in liniste:

Suppressors

 

Музей-бесшумной-стрельбы

Continuare…

Tacerea e de aur

Un subiect ceva mai neobisnuit: amortizoarele de zgomot. Si ce scot unii din ele.

 

Pentru cei ce vor varianta scurta a prezentarii in cel mai vizual mod posibil:

Continuare…

Din tun tractoare

N-am inteles niciodata cum poti face din rachete nucleare pluguri de arat ogoare – poate ca in Rusia ar merge, contaminarea radioactiva e normala la ei – dar iata si procesul invers. Nimic nu se pierde, totul se transforma.

De ce 57mm?

Raytheon a dat publicitatii pe contul de Twitter al companiei o animatie a conceptului MAD-FIRES (Multi-Azimuth Defense—Fast Intercept Round Engagement System) – adica proiectile anti-racheta navale de 57mm. Conceptul pare similar cu Strales/DART de 76mm al Leonardo.

 

Tot ce se stie pana acum despre MAD-FIRES, in afara calibrului, este ca proiectilul va fi propulsat (si) de un motor racheta.  Si ca in viitor se va cauta aplicarea tehnologiei MAD-FIRES la o gama mai larga de proiectile, cu calibrul intre 30mm si 57mm. Deci nu si 76mm, cel putin pana acum.

MAD-FIRES pare sa fie inlocuitorul Phalanx, sistemul de artilerie in calibrul 20mm coexistand in acest moment cu RAM (la nivelul flotei), care ar fi trebuit teoretic sa-l inlocuiasca deja.

Revine astfel intrebarea mai veche, de ce USN a adoptat tunurile de 57mm pentru LCS in defavoarea standardului 76mm. Cadenta de tragere mai mare, greutatea redusa a turelei sau… altceva. Una pentru categoria known unknowns.

Rusia regreta

Sursa: Ministerul apararii sud-coreean via bbc.co.uk

Sursa: Ministerul apararii sud-coreean via bbc.co.uk

Zice Coreea de Sud.

“Da’ de unde, nu regretam nimic. Hac!” zic rusii.

“Las’ ca o sa regretati cu totii” ameninta de dupa gard japonezii.

Sau cum sa calci pe doua greble in acelasi timp.

Un avion rusesc A-50, care efectua un zbor de antrenament impreuna cu bombardiere rusesti Tu-95 si unele chinezesti H-6, ar fi intrat Marti in spatiul aerian al insulelor Dokdo. Sud-coreenii si-au adunat avioanele F-16 si F-15, au iesit la poarta si au salutat cu 360 de lovituri de tun si capcane IR.

Avionul rusesc s-ar fi intors din drum insa ar fi revenit apoi se asigure ca nu a fost de fapt o neintelegere. Coreenii au confirmat si i-ar fi intampinat din nou cu artificii.

Japonezii ar fi trimis si ei un avion ca sa-si repereze onoarea, ei sustinand ca insulele Dokdo ar fi numite de fapt Takeshima si nu ar fi coreene ci japoneze. Iar rusii i-au insultat. Si coreenii la fel.

Da’ de chinezi de ce nu zice nimeni nimic?

Un punct de vedere despre OMBT-Leo2

Ce zice EDA:

The system works as follows: surplus ‘Leopard’ platforms available in certain Member States (the ‘providers’) are leased/rented them for a defined period of time to one or several other interested Member States (the ‘receivers’).

At the end of the transfer period, the MBTs can either be returned to the providers (for further use or subsequent sale to third parties) or be sold to the receivers. The Pooling & Sharing of training, exercises and maintenance between providers and receivers, using already existing facilities complete the concept. This approach requires European industrial partners to be involved in support of its implementation.

Win-win situation

The benefits for all parties involved in this project are clear. For the ‘providers’, the lease/rent and/or sale of excess MBTs not only generates revenue but also helps to substantially cut down maintenance costs for spare assets and equipment. The ‘receivers’, on the other hand, get easy and rapid access to additional and modern tank capabilities, including the support and expertise (maintenance, training, industrial contacts, etc.). Finally, the ’upgraders’ benefit from considerable economies of scale resulting, compared to the costs of individual, national MBT upgrade programmes. Furthermore, MBT capability can be obtained faster through this scheme than through normal acquisition processes.
Sursa: eda.europa.eu

Pare sa fie vorba de un fel de leasing dar in fine… Ce ar putea sa mearga prost intr-o situatie win-win?

Un articol interesant atinge cateva potentiale probleme intr-o opinie ceva mai echilibrata pe subiect: EU tank arsenal with Leopard-2: An useful and realizable defense project for Europe? de Björn Müller

Deci cine plateste pentru modernizarea A7 si de ce?

Pentru ca n-am avut alta stire

US Navy a finalizat o serie de teste ale noii versiuni RAM, Block 2A. Jane’s zice ca ar fi vorba de un update de software al variantei Block 2.

Pentru ca oricum o sa-l vedem doar in vitrina, sa-l observam pe RAM la lucru – dupa aspect pare mai degraba Block 1 dar tot e interesant de urmarit secventa de lansare.

A fost pe langa?

Brazilienii la al treilea test al rachetei antinava MANSUP:

 

Testul a fost catalogat ca un succes. Adevarul e ca nu stim care a fost obiectivul, pentru ca nu pare ca au lovit tinta. Or fi vrut doar s-o sperie putin.

P320, noul standard?

Trecand peste problemele initiale care au dus la un program de “modernizare voluntara”, P320 ar fi daca nu chiar un nou standard, atunci macar o arma inovativa.

Modularitatea “extrema” permisa de constructia in jurul unui “sasiu” metalic a atras cele mai multe priviri insa adevarata magie mecanica se intampla la dezasamblarea armei fara a fi necesara apasarea tragaciului – element care sporeste mult siguranta utilizatorului cascat.
Cele doua elemente ar face diferenta intre armele de ultima generatie si celelalte.

Daca in privinta sasiului metalic exista si alte arme ce utilizeaza acelasi sistem, in privinta dezasamblarii fara scule si fara a se apasa tragaciul, P320 se afla clar intr-un grup select, existand mult mai putine pistoale cu sistem de percutie “striker” (sistem de percutie simplu? – n-am gasit alta rima) care sa reuseasca asa ceva.

Asa ca intrebarea ramane, un nou standard sau doar inca unul dintre cele multe?