Inaintea Arcului lu’ Marcu

Bandkanon 1 - Sursa: worldoftanks.com

Bandkanon 1 – Sursa: worldoftanks.com

Daca forma generala a obuzierului autopropulsat din imagine pare oarecum cunoscuta (hint: BAE Systems Bofors Archer) este pentru ca suedezii au avut o inspiratie atunci cand l-au proiectat: uimitorul Bandkanon 1.

Varul mai putin cunoscut al S-Tank (Stridsvagn 103), cu care a impartit motorizarea si transmisia, Bandkanon folosea un sasiu conceput pentru primul tanc greu suedez, KRV, abandonat pe motivul costului.

Totusi s-a considerat ca platforma ar putea fi folosita pentru un obuzier autopropulsat iar prin refolosirea mecanicii S-Tank costurile ar fi mentinute la un nivel acceptabil.

Rezultatul a fost, in cea mai buna traditie suedeza, revolutionar. Obuzierul de 155mm este complet automat, cu o magazie de 14 lovituri si o cadenta de tragere incredibila, de 14 lovituri in 45 de secunde. Care este secretul?

Evident suedezii au “trisat” un pic.

Sursa: ointres.se

Sursa: ointres.se

 

Loviturile sint fixe, fata de cele detasabile sau complet separate folosite in mod normal la obuzierele similare, ceea ce simplifica mult mecanismul de incarcare automata. Dezavantajul consta in faptul ca desi obuzierul putea folosi trei tipuri de incarcaturi, acestea trebuiau selectate inaintea incarcarii magaziei si astfel o parte din avantajele potentiale ale cadentei de tragere (modul MRSI) erau pierdute.

Un alt element inovator, comun cu S-Tank, este folosirea a doua motoare, unul diesel, mai economic, pentru manevre normale si o turbina care asigura un plus de putere in caz de necesitate. Practic conceptul naval CODAG aplicat blindatelor.

Totusi, motorizarea conceputa pentru tancul de 40 de tone (aprox 600CP) s-a dovedit insuficienta pentru obuzierul de peste 50 de tone, rezultand o masina destul de lenta.

In plus, bataia maxima era de doar 25 de km, ceea ce facea Bandkanon depasit in anii 2000 si probabil cu putine sanse de a mai fi modernizat, date fiind problemele de greutate.

In ciuda vitezei reduse se pare ca mobilitatea era totusi buna iar cadenta exceptionala l-a facut foarte popular cu servantii sai.

 

Ceea ce l-a “omorat” in final a fost insa costul excesiv, un punct in care este foarte similar cu ultramodernul Archer.

 

Both comments and pings are currently closed.

5 Responses to “Inaintea Arcului lu’ Marcu”

  1. Eroul Bula says:

    Sistemul automat de incarcare imi face cu ochiul. Cine stie, daca l-au retras, poate luam si noi o licenta mai ieftina, macar pentru sistemul de incarcare.

    • admin says:

      Ar fi inutil, este specific suedez, nu e proiectat pentru munitia moderna acceptata in NATO.

  2. Eroul Bula says:

    Corect, nu e proiectat pentru munitia moderna NATO dar intrebarea este: cand vom dispune noi de o cantitate semnificativa de piese de artilerie autopropulsata de 155 mm, astfel incat sa avem nevoie de un sistem automat care sa incarce munitie specifica NATO, separata. Nu vorbesc aici de cele 12 piese mult-anuntate, vorbesc despre trecerea completa la 155mm NATO in armata Ro.
    Pariul meu este ca vom mai folosi cel putin 10-15 ani calibrul 152mm iar utilizarea lor pe un sasiu de TR-85, cu un sistem de incarcare automat de tipul Bandkanon 1, ar fi un pas urias pentru cresterea mobilitatii si puterii de foc, fata de ce avem acum.

    • admin says:

      Bandkanon nu poate folosi nici munitie Est de 152mm, nici Vest/NATO de 155mm. E specific suedez.