TehnoMil

Lansare CAMM – Sursa: MBDA via ASDNews

In cadrul DSEI 2013 s-a anuntat lansarea cu succes a unei rachete MBDA CAMM dintr-o canistra Lockheed Martin ExLS. Noutatea vine din faptul ca este pentru prima data cand o racheta produsa de liderul european in materie are sanse sa fie integrata pe lansatoarele verticale americane MK 41, cel mai adesea (dar nu intotdeauna) asociate sistemului Aegis.

Pana acum, linia de demarcatia era clara, producatorii americani de lansatoare verticale, Lockheed Martin si Raytheon (amandoi fiind si producatori de rachete) suportau doar produsele proprii in timp ce pe celalalt mal al Atlanticului, lansatorul european Sylver, construit de francezii de la DCNS, accepta doar rachetele produse de MBDA (desi exista zvonuri ca Sylver ar suporta Raytheon ESSM, brosura producatorului nu confirma).

Interfata care a unit cele doua lumi este reprezentata de o canistra-lansator produsa de Lockheed Martin, ExLS, destinata initial a suporta o serie de munitii speciale: rachetele RAM cu lansare verticala, contramasurile electronice NULKA si controversatele NLOS-LS.

Continuare…

EOLE – Sursa: onera.fr

La sfarsitul anului trecut au avut loc primele zboruri ale demonstratorului EOLE, o versiune redusa la scara a unui lansator reutilizabil pentru o racheta capabila sa plaseze pe orbite joase (250-800km) nano-sateliti cu greutatea intre 10 si 50 kg.

EOLE face parte din programul PERSEUS (Projet Etudiant de Recherche Spatiale Européen Universitaire Et Scientifique), finantat de Agentia Spatiala Franceza (CNES – Centre National d‟Etudes Spatiales), condus de ONERA in colaborare cu universitati si centre de cercetare franceze si care isi propune lansarea de rachete spatiale dintr-un UAV de mare capacitate.

In cadrul PERSEUS au fost studiate mai multe variante de lansatoare, unele dintre ele bazandu-se pe RQ-4 GlobalHawk iar altele pe un UAV HALE (High Altitude Long Endurance) de tip complet nou.

Continuare…

NFTC Hawk si T-6A – Sursa: defenseindustrydaily.com

Reducerile care au afectat majoritatea fortelor aeriene din lume au avut un impact negativ nu numai asupra numarului de piloti activi dar si a numarului de studenti trecuti prin programele de pregatire si antrenament.

In unele cazuri, numarul de piloti necesar a fi antrenati anual era prea mic pentru a justifica costurile intretinerii unei scoli locale de pilotaj si astfel a aparut ideea stabilirii unor programe internationale de antrenament, statele participante urmand sa cumpere doar locurile necesare si sa imparta costurile fixe.

NATO este fara indoiala organizatia perfecta pentru a porni asemenea programe, standardele  de interoperabilitate fiind un motiv in plus pentru stabilirea unor scoli de zbor cu participare multinationala.

Un model foarte interesant de astfel de program, efectuat in partneriat public-privat se desfasoara in Canada, sub numele de NATO Flying Training in Canada (NFTC), condus de fortele aeriene canadiene si contractorul privat Bombardier Military Aviation Training. Programul a luat fiinta ca o initiativa privata a Bombardier, acceptata de guvernul canadian, de a furniza servicii pentru antrenamentul avansat al tuturor pilotilor militari canadieni, utilizand avioane si echipamente de ultima generatie, ca alternativa la programul clasic de formare in derulare la acel moment in Canada si care avea nevoie de modernizare.

Intelegerea prevedea ca Bombardier sa cumpere un numar de avioane turbopropulsor Raytheon T-6A Harvard II si BAE Hawk, asigurand intretinerea lor si a echipamentului de sol, fortele aeriene canadiene urmand sa furnizeze instructorii si sa defineasca continutul cursurilor iar guvernul canadian angajandu-se sa contracteze pregatirea unui numar de piloti in fiecare an.

Continuare…

PWS MK116 – Sursa: shootingillustrated.com

Lunga dezbatere referitoare la cel bun sistem de incarcare automata a unei arme de asalt, purtata intre adeptii sistemului cu imprumut direct de gaze si cei ai sistemului cu piston, se pare ca a ajuns la final.

De o perioada de timp, moda pe piata americana a platformelor AR-15 modificate este de a adapta un sistem cu piston in locul celui clasic, direct, avantajul principal fiind o intretinere mai usoara a armei, componentele interne nefiind supuse “tratamentului” cu reziduuri care a adus faima lipsei de fiabilitate a M16. In majoritatea cazurilor este vorba de un transplant mai mult sau mai putin modificat al mecanismului de la AR-18, arma conceputa tot de creatorul AR-15, Eugene Stoner, in incercarea de a remedia problemele de fiabilitate (si de cost) ale acesteia din urma. Din pacate AR-18 a venit prea tarziu pentru a mai influenta M16 si AR-18, desi un succes tehnic incontestabil, a fost mai degraba un esec in vanzari.

Desi initial nu a avut succes in SUA, conceptia tehnica a AR-18 sta la baza majoritatii armelor de asalt occidentale moderne, exceptiile notabile fiind, bineinteles, M16/4 si FAMAS. Acum Stoner este acum razbunat, AR-18 facandu-si aparitia si pe piata SUA, in principal prin conversii ale AR-15.

Semnalul ca fenomenul nu este intamplator a fost dat de adoptarea de catre unitati speciale americane in locul carabinelor M4  a unei arme bazate pe AR-18, produsa de Heckler&Koch, HK416.

Continuare…

Testul esuat al unui motor hibrid construit de studenti ai universitatii Delft din Olanda. Motorul racheta aflat in teste functioneaza pe baza de N2O ca oxidant si combustibil format din parafina, ceara si pulbere de aluminiu. E un tip de motor aflat la mare moda, foarte multe eforturi fiind concentrate in acest moment pentru dezvoltarea tehnologiei rachetelor hibride.

Testul trebuia sa dureze 15 secunde insa a fost oprit ca urmare a fisurarii camerei de ardere. Momentul, destul de spectaculos, este inregistrat in clipul de mai jos.

FFX Batch II – Sursa: militaryphotos.net

Daewoo este pe val: a castigat contractul pentru constructia primei fregate de noua generatie (Batch II) din clasa FFX, prima varianta fiind cunoscuta ca Incheon.
Cel mai probabil Daewoo si Hyundai o sa-si imparta ca si pana acum constructia navelor din dotarea Coreei de Sud, cele doua concerne fiind cei mai mari constructori navali locali.

In timp ce clasa Incheon (FFX Batch I) are ca principala misiune lupta anti-submarin, avand si capacitate anti-nava, trebuind insa sa se bazeze pe acoperirea aeriana a altor nave purtatoare de rachete anti-aeriene cu raza medie/lunga, cum ar fi distrugatoarele KDX-I/II/III, noua clasa FFX Batch II va fi multirol avand dimensiuni mai mari care vor permite instalarea unui lansator vertical pentru rachete anti-aeriene precum si mai mult spatiu in hangar pentru un elicopter mai greu.

FFX Batch II este inca un pas facut de constructorii coreeni in cursa de urmarire a competitorilor occidentali, noua fregata fiind similara FREMM si marcand intrarea in arena foarte competitiva a fregatelor multirol non-Aegis, unde mai evolueaza De Zeven Provincien si F124/Sachsen.

Continuare…

Fregata de clasa Wielingen – Sursa: Wikipedia.org

Ce fac bulgarii cand afla ca fregatele lor nu au spatiu pentru apuntarea elicopterelor?
Sudeaza inca o punte.

Laudati pentru dibacia cu care au facut rost de 3 fregate belgiene clasa Wielingen, la pret foarte redus si cu echipament complet (dar) invechit, bulgarii s-au gasit in fata unei dileme existentiale: fregatele belgiene de 2.200 de tone erau mai “speciale” in sensul ca, spre deosebire de restul navelor similare si chiar de o mare parte a corvetelor de tonaj mai redus, nu dispuneau de nici o facilitate pentru gazduirea elicopterelor.

Nici vorba de un hangar complet dar nici macar de un helipad, asa cum aveau de exemplu navele rapide purtatoare de rachete Saar 4.5 de doar 500 de tone, pentru da un exemplu extrem.

Continuare…

SA-8 lovit in Libia – Sursa: defense-update.com

Campania aeriana deasupra Libiei a intarit imaginea suprematiei tehnologiei occidentale moderne in fata tehnicii de lupta sovietice folosita de arabi.

Libia era considerata a doua forta militara din regiune, dupa Egipt, iar arsenalul anti-aerian era suficient de dezvoltat pentru standardul local, chiar daca depasit moral.

Ca o paranteza, o comparatie interesanta cu apararea AA a Romaniei, similara ca dotare, ar indica chiar usoara superioritate a Libiei de la acea data.

Desi rezultatul bombardamentelor coalitiei era asteptat, parca balanta a fost mai dezechilibrata ca niciodata. Dupa eliminarea apararii anti-aeriene fixe, executata cu ajutorul rachetelor de croaziera lansate de pe submarine sau din aer, misiune relativ usor de indeplinit, pilotii coalitiei au avut de infruntat lansatoarele de rachete mobile.

In conditiile unei operatiuni care si-a fixat rapid ca obiectiv sprijinul la sol al rebelilor, complexele SA-6, SA-8 sau lansatoarele SA-7 ale fortelor pro-guvernamentale ar fi trebuit sa aiba, cel putin teoretic, sanse destul de bune. Si totusi tehnica sovietica a avut (din nou) o prestatie slaba, nereusind sa reprezinte mai mult decat niste tinte aditionale.

Pe langa lista de motive deja uzuale, legate de uzura morala sau chiar fizica a echipamentelor, cauzata de o ipotetica intretinere defectuasa, de slaba pregatire a echipajelor si superioritatea la toate aceste capitole a adversarilor, se mai adauga un element relativ putin discutat: informatiile extrem de detaliate despre sistemele sovietice obtinute de Occident, care au condus la dezvoltarea de contra-masuri si in final, dupa cum s-a demonstrat, la anularea aproape completa a eficacitatii lor.

Continuare…

Inainte – Sursa: cartula.ro

Continuare…