TehnoMil

Adica Oportunitatile de Luni, cu anticipatie.

Care e legatura dintre armele de mai jos?

VZ54 – Sursa: 7.62x54r.net

7.62 Tkiv 85 – Sursa: Wikipedia.org

OTs-48 si OTs-48K – Sursa: survincity.com

In mod clar, toate sint arme de precizie, cu repetitie. Mai precis, toate au la baza mecanica Mosin-Nagant si au fost construite dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, uneori mult dupa, armele finlandeze fiind fabricate la jumatatea anilor ’80 iar OTs-48 chiar in anii 2000.

Conversia vechilor pusti cu repetitie la arme pentru lunetisti nu e ceva spectaculos, procedura fiind destul de intalnita cel putin in primii 20-30 de ani dupa Razboi. Americanii si mai ales britanicii au mai “tras” mult de Springfield M1903A4 si Lee Enfield L42A1 pana sa le inlocuiasca cu o noua generatie de pusti cu repetitie.

Continuare…

Or fi cumparat CQBPS16? – Sursa: lmtdefense.com

LMT (Lewis Machine & Tool Company) reuseste din nou surpriza. Dupa ce in 2015 a castigat contractul pentru inlocuirea Steyr AUG in serviciul neozeelandez, vanzand aproximativ 9.000 de pusti automate CQB16 pentru aproximativ EUR35mil, LMT castiga si contractul estonian pentru 16.000 de arme in valoare de EUR22mil, anunta ERR News.  De remarcat ca pretul platit de estonieni (EUR1.375) este mult inferior celui platit de neozeelandezi (EUR3.900) desi estonienii spun ca ar fi cumparat si alte echipamente, nu doar armele.

Nu se stie exact tipul armei cumparate de estonieni, LMT avand in portofoliu atat variante AR-15 cu sistemul clasic cu piston intern (DI) cat si cele cu piston scurt. Noua Zeelanda, de exemplu, a ales sistemul clasic DI.

Ce se cunoaste, este ca oferta LMT ar fi batut competitia reprezentata de CZ, IWI, Beretta si, in finala, SIG, HK si POF (Patriot Ordnance Factory).

Revenind la pretul de EUR1.375, care ar include si alte elemente neprecizate, se apropie destul de mult de limita de 1.000 de euro de la care ar incepe ofertele “valoroase”. Adica destul de competitive incat sa dea de gandit chiar si celor mai zgarie-branza dintre estici. Pretul este cu siguranta plauzibil, asa cum am aratat aici existand chiar variante AR-15 cu piston sub USD1.000 desi nu sint cotate cu aceeasi calitate ca cele produse de LMT.

In rest, daca LMT a pornit vanatoarea globala de contracte guvernamentale, nu ar fi o supriza sa intre si in competitia romaneasca. Nu, nu se stie deocamdata cine sint competitorii. Nici macar daca exista o competitie oficiala sau e vorba doar de niste teste preliminare.

Desi platforma AR-15 nu ar fi varianta optima pentru Romania, nu in ultimul rand si din cauza doreilor locali neinvatati cu tehnologia de fabricatie necesara, daca produse cum sint cele ale LMT reusesc sa le bata pe cele ale HK sau SIG (si ele la baza tot AR15), poate ar merita o sansa.

Printre multe probleme mostenite de la fosta URSS care sint cunoscute publicului, cum ar fi o flota de submarine imbatranita, un portavion nefunctional si docuri neplutitoare, marina rusa se lupta si cu o problema trecuta sub tacere. Un element critic din lantul senzor-efector pe care se baza marina URSS in lupta cu navele de suprafata NATO, a disparut de ceva timp din arsenalul rus.

URSS-ul nu avea multe domenii in care sa fie tehnologic la acelasi nivel cu vesticii dar unde avea, profita din plin. Tehnologia spatiala le-a dat sansa sovieticilor sa conceapa unul din primele sisteme senzor-efector globale, posibil chiar primul. Obiectivul era localizarea cu precizie suficienta a navelor NATO pentru ca rachetele P-700 Granit, lansate de dupa linia orizontului, sa-si atinga tinta. Sistemul a cazut in “paragina” veriga lipsa din lant fiind chiar senzorul.

In anii ’60 URSS incepea constructia unei constelatii de sateliti, Tselina, dedicati ELINT si construiti conform specificatiilor armatei. Misiunea lor era sa localizeze si sa identifice obiectivele terestre inamice dupa emisia semnalelor radio. Coordonatele urmau sa fie folosite pentru planificarea misiunilor aeriene sau programarea rachetelor balistice.

Tselina-2 – Sursa: Yuzhnoe via space.skyrocket.de

Marina avea nevoie de un sistem similar, mai ales dupa introducerea in dotare a rachetelor antinava cu raze de actiune mult superioare bataii maxime ale senzorilor de pe platformele lansatoare (care nu sint baterii de coasta). Era deci nevoie de un sistem capabil sa identifice navele NATO iar satelitii ELINT Tselina ai armatei ar fi fost ideali. Totusi, marina a insistat pe necesitatea unor senzori aditionali, de tip radar activ, si astfel programele au fost separate complet, cel al marinei fiind cunoscut drept Legenda.

Continuare…

Sursa: englishrussia.com

O imagine fara explicatie. Daca ar trebui aleasa o explicatie logica, ipoteza de lucru ar fi ca rusii folosesc in tuburile de lansare a rachetelor Granit un sistem anti-incendiu cu un fel de spuma.

Continuare…

Pentru inceput, egiptenii:

Mistralurile interceptate in drum spre Rusia nu dispuneau de armament, care ar fi urmat sa fie montat de rusi, asa ca au ajuns la egipteni cam “chele”. Rezolvarea, macar pe partea de aparare aeriana cu raza scurta, e “ingenioasa”, insemnand parcarea pe punte a unor Avenger dotate cu Stinger. Daca nu se poate mai mult, merge si asa. Romani onorifici.

Urmatorii ar fi belorusii de la Tetraedr care prezinta Strela-10 instalate pe un Humvee, adica versiunea estica – a esticilor mai saraci – a Avengerului.

Continuare…

Embargoul UE asupra Rusiei pare sa functioneze “perfect”: in Mai 2018, cu prilejul unei intalniri Macron-Putin, Safran (Snecma) si constructorul rus Saturn au anuntat ca motorul turboreactor SaM146, produs in comun, va echipa din 2020 avionul amfibiu Beriev Be-200.

Mai intai, ce e Be-200:

Avionul amfibiu rusesc este capabil sa indeplineasca mai multe roluri, printre care cel de “pompier”, SAR, transport cargo sau persoane si patrulare maritima/ASW. Problema lui ar fi motoarele, Progress D-436, produse de ucrainienii de la Ivchenko-Progress. Da, ucrainieni.

Embargoul lor pare sa functioneze ceva mai bine decal al UE, asa ca rusii se gasesc in situatia de a cauta un motor alternativ.

Sare in ajutor Franta, prin Safran, care coopereaza deja cu constructorul rus NPO Saturn in cadrul unui JV, numit PowerJet, inaugurat in 2004. Obiectul cooperarii este productia motorului SaM146 (70-80kN), efectuata atat in Franta cat si in Rusia, motor destinat initial Sukhoi-ului Superjet 100. Acelasi motor va fi destinat inlocuirii Progress-ului ucrainian pe aripile Beriev-ului.

Continuare…