TehnoMil

“They must remember that if it rains here [in Israel], it will pour there” zicea ministrul israelian al Apararii, Avigdor Lieberman.

Primul atac direct al iranienilor asupra Israelului, executat cu rachete de artilerie din Siria spre pozitiile israliene din regiunea Golan, s-a soldat cu raiduri aeriene si tiruri de la sol ale israelienilor. Chiar daca atacul si riposta au fost relativ limitate, episodul e semnificativ pentru ca reprezinta o premiera si inceputul unui razboi din ce in ce mai fierbinte intre Israel si Iran.

Pe de o parte, Iranul are in Siria o pozitie ofensiva puternica, piederile sale fiind limitate la numarul militarilor pe care-i trimite in zona (se pare ca este vorba de versiunea iraniana a Beretelor Verzi, adica Quds), pierderile din randul civililor fiind suportate de sirieni, asa ca din punctul de vedere al opiniei publice iraniene actiunile par curate, fara consecinte. Pe de alta parte, Iranul trebuie sa raspunda cumva SUA care tocmai s-a retras din acordul care asigura limitarea programului nuclear iranian. Americanii spera sa-i aduca pe iranieni inapoi la masa tratativelor intr-o pozitie de inferioritate dar daca iranienii au invatat ceva de la rusi, e ca cu cat provoci mai multe probleme, cu atat devii mai important deci mai puternic. In cazul asta, actiunea de ieri nu inseamna decat deschiderea intr-o serie de agresiuni prin care Iranul va incerca sa se umfle cat mai mult pentru a intimida.

Disclaimer: Nu am nici o legatura cu domeniul juridic asa ca interpretarea de mai jos poate fi eronata. Corectarile sint binevenite.
Dar cum tot romanul se pricepe la fotbal, femei si politica arme legislatie, sa vedem ce poate pricepe omul simplu de pe strada in privinta dreptului privatilor de a produce arme in Romania, conform Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.

Si pentru a sublinia solemnitatea momentului, va urma doar text prost, fara poze.

Legea nr. 295/2004 zice cam asa:

Efectuarea operaţiunilor cu arme
Art. 103. –
(1) Operaţiunile cu arme şi muniţii pe teritoriul României pot fi efectuate numai de către sau prin intermediul armurierilor autorizaţi în acest sens, în condiţiile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia persoanelor fizice care, în baza autorizaţiei de procurare, pot cumpăra din străinătate şi introduce în ţară, în condiţiile legii, arme letale şi neletale.

(2) Producerea, confecţionarea, modificarea, prelucrarea, experimentarea, casarea şi distrugerea armelor letale şi armelor neletale pot fi efectuate numai de către armurierii constituiţi în subordonarea sau coordonarea instituţiilor care au competenţe în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, în condiţiile stabilite prin ordine ale conducătorilor fiecăreia dintre aceste instituţii.

(3) Operaţiunile cu arme letale şi cu arme neletale, cu excepţia producerii, confecţionării, modificării, prelucrării, experimentării, casării şi distrugerii, pot fi efectuate de către armurierii autorizaţi în acest sens.

(4) Procedura autorizării persoanelor fizice desemnate să desfăşoare operaţiuni cu arme şi muniţii în structura armurierilor menţionaţi în art.104 alin.(1) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Armurierii
Art. 104. –
(1) Sunt armurieri de drept următoarele categorii de persoane juridice:

a) instituţiile publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi persoanele juridice aflate, potrivit legii, în subordonarea sau coordonarea acestora;

b) instituţiile publice şi unităţile aflate în subordonarea sau coordonarea celor prevăzute la lit.a), care, prin competenţele conferite de lege, desfăşoară activităţi ce necesită deţinerea şi folosirea armelor şi muniţiilor, precum şi Federaţia Română de Tir Sportiv, Federaţia Română de Schi şi Biatlon, cluburile sportive afiliate acestora şi gestionarii fondurilor de vânătoare.

(2) Se pot constitui în armurieri, la cerere, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege, societăţile comerciale care nu se află în subordonarea sau coordonarea persoanelor juridice prevăzute la alin.(1) lit.a).

Categorii de operaţiuni care pot fi desfăşurate de către armurieri
Art. 105. –
(1) Persoanele juridice prevăzute la art.104 alin.(1) sunt autorizate să efectueze operaţiuni cu arme şi muniţii, după cum urmează:

a) instituţiile publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi persoanele juridice aflate, potrivit legii, în subordonarea sau coordonarea acestora, pentru toate categoriile de operaţiuni cu arme şi muniţii;

b) instituţiile publice şi unităţile aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, care, prin competenţele conferite de lege, desfăşoară activităţi ce necesită deţinerea şi folosirea armelor şi muniţiilor, pentru operaţiuni de procurare, înstrăinare în scop necomercial, reparare şi depozitare.

(2) Persoanele juridice prevăzute la art.104 alin.(2) pot fi autorizate, la cerere, să desfăşoare următoarele operaţiuni cu arme letale şi arme neletale: reparare, vânzare, cumpărare, închiriere, schimb, donaţie, import, export, transfer, transport, transbordare şi depozitare.

(3) Constituirea şi activitatea persoanelor juridice care au ca obiect de activitate importul sau exportul de arme şi muniţii sunt supuse controlului autorităţilor cu atribuţii în domeniul exporturilor strategice.

E destul de clar ca producerea (care o fi diferenta fara de confectionare? Cugirul produce sau confectioneaza? Never mind…) armamentului se poate face doar in subordonarea sau coordonarea instituţiilor care au competenţe în domeniul apărării. Art. 105 alin.(2) exclude productia/confectionarea din lista operatiunilor pe care privatii le-ar putea face.

Normele de aplicare ale legii, aparute in 2005 sint la fel de interesante precum Paginile Aurii:

Continuare…