TehnoMil

Sau: Despre oameni si soareci daunatori

Pentru ca nu puteam sa nu dam cu bata in balta, cu mucii in fasole sau cu tesla in (propriile) coaie si de data asta. Pentru ca intregul program SAFE a fost o catastrofa.

Pentru ca e greu de identificat vreun program din SAFE care sa nu cante cate un cantec, o serenada dedicata in cel mai bun caz opacitatii decizionale si, in cel mai rau, coruptiei si traficului de influenta.

Pentru ca Seful Statului Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad este acum la DNA, fara legatura directa cu SAFE, dar in legatura cu traficul de influenta normalizat in interiorul MApN.

Pentru ca am ajuns aproape de starea in care cu greu cineva i-ar simti lipsa, daca intregul program SAFE ar fi, prin absurd, anulat.

Am duce lipsa Mistral-ului, definitia achizitiei cu dedicatie? Sau IRIS-T, pierzatorii licitatiei SHORAD/VSHORAD, primiti inapoi pe usa din dos? Sau Airbus, pretinsii “parteneri traditionali”, care isi cer cu insistenta demna de Shylock tributul in grame de elicopter?

Restul e “decat” Rheinmetall. Singurul lucru pozitiv e ca vor inlocui “afacerea Skoda” in dictionar, la capitolul “achizitii militare de povestit nepotilor”.

Si asta e doar la MApN. Dar la MAI? Abia s-a stins scandalul investigatiei Recorder.

Saga mutarii contractului „Sistem armament individual tip NATO” – SAI la MAI nu a fost nici pana acum complet elucidata. Stim ca exista “gunoi”, nu stim detaliile. Inca. Dar mizeria ajunge intotdeauna la suprafata.

Si MAI-ul a urmat exact acelasi traiect. A atribuit cu dedicatie un program de achizitie unei companii care a oferit un produs de mana a doua (dpdv al clientilor militari) pe care nu ar fi avut de gand nici macar sa-l produca in totalitate in Romania. Sau asta e explicatia care razbate deocamdata de dupa perdea. In lipsa alternativei, e singurul “narativ” care exista.

Cel mai important program de dotare cu armament individual este acum in aer, variantele de achizitie in comun impunand solutii de compromis. Pentru ca MAI n-a fost in stare.

In stare sa reziste presiunilor, in stare sa testeze si sa gaseasca cea mai buna varianta dpdv tehnic si industrial, in general, in stare sa gestioneze un program de asemenea anvengura.

Solutia curajoasa ar fi o achizitie in comun cu Moldova de Est, a unei arme alese de utilizatori si care sa fie produsa 100% local. Probabil ca MAI nu va fi in stare nici de asta ci se va opta pentru solutia cea mai facila, sa dispara scandalul, si sa achizitionam orice arme or fi, in comun cu oricine s-o nimeri.

Pentru ca nu vom ramane cu mai nimic, din punct de vedere industrial.

Pentru ca banii vor fi oricum furati.

Catalin Tolontan scria “În fața dronei de la Galați a stat suferință omenească reală. În spatele „isteriei dronelor” stă dorința de a pune mâna pe putere și pe bani“:

… alții au simțit mirosul banilor. Dacă aveți o bunică, acum e momentul să facă un start-up de drone și alt start-up de anti drone! Câte zile credeți că vor trece în România până să declare unii că au găsit deja sistemul valah imbatabil, perfect și rotund împotriva dronelor?

Colega mea, jurnalista Claudia Pîrvoiu a descris fenomenul general: „România este sub asaltul unor grupuri organizate de interese care vânează fonduri publice comercializând proiecte fanteziste. De fapt, sunt niște escrocherii la nivel înalt”.

Ce pregătim noi

Formula e aceeași: Vine cineva și spune că face în România ceva unic în lume. Important e să nu se înțeleagă nici cine e cineva și nici ce Dumnezeu e ceva-ul care se face. E parte din mister. Apoi se declară că va costa enorm. Și, cu cât costă mai mult, cu atât e mai secret și mai greu de înțeles. Pentru că e de importanță strategică.

După explozia dronei de la Galați, să ne pregătim, așadar, să avem sistemul perfect care va proteja România de atacuri aeriene: rachete, avioane, sau drone.

Sursa: Hotnews

Articol aparut pe 30 Maiu’.

Pe 29 trecut aparuse deja urmatorul articol: “Industria privată de apărare trage un semnal de alarmă: Situaţia de la Galaţi putea fi prevenită cu tehnologii produse în România“

După incidentul de azi, de la Galaţi, companii private din domeniul apărării atrag atenţia cu privire la faptul că în România există posibilitatea producerii de sisteme care să lupte contra ameninţărilor cu care se confruntă România azi.

Ce nemultumea asa numita “industrie privata de aparare”?

Companiile care operează la acest nivel nu pot participa la nesfârşit la demonstraţii, exerciţii şi prezentări doar pentru că cineva este curios să vadă tehnologia. (…)

Părerea lui Mihai Filip este împărtăşită, într-o oarecare măsură, şi de Bogdan Ochiană, de la Orbotix, o altă companie relevantă din industria de apărare, care, la fel ca Oves Enterprise, a primit contract de la MAI pentru dotarea României cu drone. (…)

Tocmai de aceea, România trebuie să treacă de la demonstraţii şi discuţii izolate la construcţia reală de capabilităţi.

Sursa: MonitorulApararii.ro

Rezumand, demonstratiile si exercitiile sint pentru fraieri, baietii destepti se misca repede si cumpara/vand. Acum, ca e la oferta. Repede. Nu conteaza ce si cum, conteaza sa vina banu’ la baiat. Suna cunoscut?

Nu stiu daca la ei se referea Tolontan cand a scris articolul sau, but if the shoe fits…

Contractele pentru drone sint de altfel un alt absent la apelul SAFE al MAI. I-o fi speriat cineva? Inca negociaza in buzunarul cui sa intre offsetul?

Asta sa regretam? Pentru ca oriunde apesi pe SAFE, iese puroi.