UAV-urile la romani, episodul 1

Asa cum se stie, UAV-urile reprezinta domeniul de mare prioritate in care MApN coopereaza cel mai mult cu industria nationala.
Asa am vrea noi, in realitate situatia ar fi descrisa mai corect: Asa cum se stie, UAV-urile reprezinta domeniul de mare prioritate in care MApN ar trebui sa coopereze cel mai mult cu industria nationala.

Motivul pentru care e nevoie de corectura tine de fundatia pe care se bazeaza orice colaborare intre Armata si Industrie, adica transparenta si predictibilitatea planurilor de inzestrare.
Ca MApN-ul e corigent la cele doua capitole, nu e un accident sau o stare temporara ci mai degraba obisnuinta derivata dintr-o cultura puternic inradacinata a secretului dus la nivele ridicole, care insa protejeaza autoritatea contractanta de orice raspundere. Scuza obisnuita este bugetul fluctuant care nu ar permite indeplinirea planurilor de inzestrare intocmai si la timp dar asta nu explica lipsa transparentei in ceea ce priveste cerintele operationale si modul de utilizare al echipamentelor, care ar ajuta firmele romanesti sa fie pregatite pentru a participa la procesul de achizitie, atunci cand fondurile devin disponibile.
Se ajunge deci la licitatii cu caiete de sarcini cel putin ciudate – cu “probleme” – dezvaluite pentru prima data exact la demararea licitatiei de parca secretul lor ar fi in interesul national. Din contra, publicarea cerintelor din timp ar fi cel mai ieftin mod de a sprijini firmele romanesti sa se claseze mai bine la criteriile tehnice, odata ce licitatiile au fost demarate.
/Rant over

Cam cum ar arata o asemenea prezentare la altii, teoretic mai interesati de pastrarea secretelor chiar si numai pentru faptul ca au mai mult de protejat, se poate vedea mai jos:
US-Army-UAS-RoadMap-2010-2035

 

E de remarcat modul de prezentare, nu neaparat perioada.

Nu numai ca US Army publica o lista cu UAV-urile din dotare si caracteristicile lor (whoa!) dar explica si modul in care le vor folosi si planurile de viitor pe un termen mediu. Contrast puternic cu Romania, unde MApN-ul ar prefera sa se stie cat mai putin posibil despre UAV-urile din dotare si nimic despre modul de utilizare si cerintele operationale pentru viitoarele achizitii. Asa ca in cazul Romaniei modul de utilizare trebuie descifrat analizand caracteristicile echipamentelor deja achizitionate si nu invers, cum ar fi normal. A, si mult succes industriei romanesti de stat sau private in a ghici la ce se gandeste MApN-ul ca o sa aiba nevoie peste 3-5-7 ani.
Judecand dupa volumul achizitiilor interne, firmele romanesti au renuntat sa mai incerce sa ghiceasca, o sansa mare pierduta intr-un domeniu de mare actualitate in care s-ar mai putea misca ceva in Romania.

Pentru a trece rapid de intrebarea cine foloseste UAV-uri in Romania, se pare ca Raven-ii, ScanEagle-ii si Shadow-urile s-au inghesuit toate la Brigada Informatii Militare. Planuri de viitor pentru respectiva brigada si pentru FOS, regimentele ISR sau Brigada 18 Cercetare si Supraveghere nu se cunosc, doar ce se poate subintelege din achizitia de micro-UAV-uri Phoenix 30 (probabil o achizitie mai speciala) si licitatia ratata a unor UAV-uri tactice cu raza scurta Orbiter 4.
In rest, programe obscure (in sensul de putin cunoscute) dezvoltate in-house (adica ACTTM) cum ar fi mini-UAV-ul SACT Boreal sau UAV-ul tactic Ultra 20.

 

Inainte de examina fiecare categorie in parte, trebuie vazuta o posibila clasificare a UAV-urilor din care am exclus categoria dronelor kamikaze:

Nano-UAV – anvergura de maxim 15cm, greutate maxima de 20-25gr, o raza de actiune de sub 1km, altitudine maxima de sub 100m si un timp de zbor de sub 1 ora.
Micro-UAV – greutate maxima de 5kg, autonomie de 1 ora si raza de actiune de 10 km.
Mini-UAV – greutate maxima de 20-25kg, anvergura maxima de 3m, raza de actiune limitata la raza vizuala si o viteza maxima de sub 100kmph
UAV tactice (mici) cu raza de actiune scurta – o greutate maxima intre 25kg-150kg, raza de actiune de 50km si autonomie de 4-12 ore
UAV tactice (medii), cu raza de actiune medie – o greutate maxima intre 150kg-500kg, raza de actiune de 200km-500km si autonomie de 8-14 ore
UAV de altitudine medie cu raza lunga (MALE) – greutate maxima depasind 500kg, altitudine maxima de 10.000m si autonomie de minim 24 de ore
UAV de altitudine mare cu raza lunga (HALE) – greutate maxima depasind 500kg, altitudine maxima de 20.000m, viteza maxima de 500kmph si autonomie de 24 de ore.

Si pentru ca e cel mai simplu, la categoria nano-UAV in Romania e liniste si pace. E adevarat, nu doar in Romania, nano-UAV-urile fiind si cele mai putin raspandite dintre drone, nisa asta fiind inca intr-un stadiu de dezvoltare incipient.

#INCAS

Both comments and pings are currently closed.

6 Responses to “UAV-urile la romani, episodul 1”

  1. I.Magdalena says:

    Felicitări pentru abordarea problematicii UAV-urilor în prezentul episod, dar le astept și pe celelalte, pentru a-mi completa informațiile despre acest domeniu . Totodată, sper să găsesc și date despre UAV-ul cu decolare și aterizare verticală, pe care institutul urmeză să-l producă.
    În același timp, fac precizarea că, în România, există producători care realizează sisteme de avioane fară pilot performante, dintre care unele au obținut confirmarea națională și internațională.
    Pentru o mai bună informare a cititorilor dumneavoastră, îmi exprim părerea că ar fi bine dacă ați extinde aria investigațiilor în acest domeniu.
    Având în vedere importanța sistemelor de avioane fără pilot în domenile militar, civil și comercial, apreciez că este necesar ca cercetarea-dezvoltarea-inovarea și producția să fie abordate unitar,la nivel național, fie în cadrul unui sector al industriei naționale de apărare, fie într-o ramură a industriei aeronautice. În acest sens, sunt de părere că INCAS ar trebui să aibă un rol determinant.

    • radu says:

      ADIFO ala promite multe, de la drona de cercetare la, as zice eu, drona “sinucigasa” sau racheta de croaziera ce ar putea fi mascata sub sigla UAV sau drona.

      Unul sau doua motoare cu reactie “de unica folosinta” (deci mult mai ieftine si usor de facut) pentru propulsie si suficient de performante cred ca am putea produce si noi, ori macar luat ceva licenta pentru motoare mai vechi dar OK pentru asa ceva.

      O astfel de drona supersonica (fara a produce acel boom sonic, daca e pe bune ce zic inventatorii), deja cu capacitati stealth datorate formei (plus ca mai poti baga ceva materiale compozite in constructie pentru ca nici incalzirea la viteze mari n-ar fi asa o problema, zic oamenii) ar fi cea mai tare racheta de croaziera. Sigur, ii mai trebuie niste senzori si un sistem de ghidare OK dar cred ca astea n-ar fi nici ele niste probleme insurmontabile. In functie de marime si performantele motorului/motoarelor ai putea face chiar unele cu raza mai lunga de actiune, tot asa, mascate ca drone/UAV-uri dar care ar putea fi folosite fara probleme si pe post de rachete de croaziera.

      Ca vehicule aeriene de lupta ar fi super dar nu stiu daca am avea tot ce ar fi necesar aici, de la motoare la radar, rachete si, in primul rand, vointa si implicarea statului inclusiv cu fonduri (la noi statul pare ca e mai degraba in disolutie, impartit uneori in feude locale si cu retele de crima organizata combinate cu autoritati si politicieni, ori cu autoritati sictirite si insolente)